plâns
[Sinonime]
PLÂNS1, plânsuri, s.n. Faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare. ♢ Loc. adj. De plâns = care provoacă milă, vrednic de milă, jalnic. – V. plânge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLÂNS2, -Ă, plânşi, -se, adj. Care a plâns, care poartă urme de lacrimi. ♦ (Despre glas) Plângăreţ (2). – V. plânge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLÂNS1 n. v. A PLÂNGE şi A SE PLÂNGE. ♢ De ~ care trezeşte compătimire; vrednic de milă. /a (se) plânge
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PLÂN//S2 ~să (~şi, ~se) 1) v. A PLÂNGE. 2) (despre ochi, faţă) Care are urme de lacrimi. /Din plânge
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
plâns s. n., pl. plânsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PLÂNS adj. înlăcrimat, lăcrimat. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PLÂNS s. 1. v. plânset. 2. plânset, (fam. şi peior.) bâzâială, bâzâit, bâzâitură. (Un ~ de copil.) 3. lacrimi (pl.), plângere, plânset, plânsoare. (Opreşte-ţi ~ul!) 4. v. văitat. 5. v. jelire.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Plâns ≠ râs
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLÂNS2, -Ă, plânşi, -se, adj. Care a plâns, care poartă urme de lacrimi. ♦ (Despre glas) Plângăreţ (2). – V. plânge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PLÂN//S2 ~să (~şi, ~se) 1) v. A PLÂNGE. 2) (despre ochi, faţă) Care are urme de lacrimi. /Din plânge
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
plâns s. n., pl. plânsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PLÂNS adj. înlăcrimat, lăcrimat. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PLÂNS s. 1. v. plânset. 2. plânset, (fam. şi peior.) bâzâială, bâzâit, bâzâitură. (Un ~ de copil.) 3. lacrimi (pl.), plângere, plânset, plânsoare. (Opreşte-ţi ~ul!) 4. v. văitat. 5. v. jelire.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Plâns ≠ râs
(Dicţionar de antonime)