poama
[Sinonime]
POÁMĂ, poame, s.f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ♢ Expr. Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos şi mezocarpul cărnos, provenit din dezvoltarea şi modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe tăiate felii, uscate la soare sau în cuptoare (speciale) pentru a fi păstrate pentru iarnă. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafidă. ♦ Viţă de vie. ♦ (La pl.) Coacăz. 4. Fig. Persoană lipsită de seriozitate şi de caracter; om de nimic, ticălos, derbedeu. ♦ Femeie imorală, uşuratică, stricată. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-cânelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momiţei = vuietoare; poamele-mâţei = arăriel; poame-de-pământ = cartof. – Lat. poma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POÁM//Ă1 ~e f. 1) Rod comestibil al unor pomi; fruct. 2) la sing. reg. Fruct în formă de ciorchine al viţei de vie; struguri. 3) la pl. Fructe preparate pentru iarnă (tăiate şi uscate). 4) fig. Persoană viciată din punct de vedere moral. /<lat. poma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POÁM//Ă2 ~e f. mai ales art. 1) Dans popular, executat într-un tempo vioi, cu paşi săltaţi, care redă tescuitul. 2) Melodie după care se execută acest dans.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
poámă (poáme), s.f. – 1. Fruct, rod. – 2. Fruct comestibil. – 3. (Trans.) Conservă de fruct uscat. – 4. (Mold.) Strugure; viţă-de-vie. – 5. Castă, rasă, specie. – Mr. poame. Lat. pōma, pl. de la pōmum, interpretat ca sing. f. (Puşcariu 1345; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), cf. it. poma, fr. pomme, alb. pemë. – Der. pomiţă, s.f. (fructă, bobiţă de fruct); pomuşoară, s.f. (bobiţă; coacăză, Ribes rubrum); pomar, s.m. (vînzător de struguri); pomar, s.n. (uscător de fructe); pomărie, s.f. (cantitate de fructe); pomoroage, s.f. pl. (Banat, cantitate de fructe).
(Dicţionarul etimologic român)
poámele-mâţei s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
poámă s. f., g.-d. art. poámei; pl. poáme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
poáme-de-pământ s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
poáma-câinelui s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POAMĂ-DE-PĂMÂNT s. v. cartof.
(Dicţionar de sinonime)
POAMA-CÂINELUI s. v. părul-ciutei, salbă-moa-le, verigar.
(Dicţionar de sinonime)
POAMA-VÚLPII s. v. dalac.
(Dicţionar de sinonime)
POAMA-MOMÍŢEI s. v. vuietoare.
(Dicţionar de sinonime)
POÁMĂ s. (BOT.) fruct, rod, (Mold.) poricale (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.)
(Dicţionar de sinonime)
POÁMĂ s. v. categorie, fel, gen, prună, soi, specie, speţă, stafidă, strugure, tip, viţă de vie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POÁM//Ă1 ~e f. 1) Rod comestibil al unor pomi; fruct. 2) la sing. reg. Fruct în formă de ciorchine al viţei de vie; struguri. 3) la pl. Fructe preparate pentru iarnă (tăiate şi uscate). 4) fig. Persoană viciată din punct de vedere moral. /<lat. poma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
poámă (poáme), s.f. – 1. Fruct, rod. – 2. Fruct comestibil. – 3. (Trans.) Conservă de fruct uscat. – 4. (Mold.) Strugure; viţă-de-vie. – 5. Castă, rasă, specie. – Mr. poame. Lat. pōma, pl. de la pōmum, interpretat ca sing. f. (Puşcariu 1345; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), cf. it. poma, fr. pomme, alb. pemë. – Der. pomiţă, s.f. (fructă, bobiţă de fruct); pomuşoară, s.f. (bobiţă; coacăză, Ribes rubrum); pomar, s.m. (vînzător de struguri); pomar, s.n. (uscător de fructe); pomărie, s.f. (cantitate de fructe); pomoroage, s.f. pl. (Banat, cantitate de fructe).
(Dicţionarul etimologic român)
poámele-mâţei s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
poámă s. f., g.-d. art. poámei; pl. poáme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
poáme-de-pământ s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
poáma-câinelui s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POAMĂ-DE-PĂMÂNT s. v. cartof.
(Dicţionar de sinonime)
POAMA-CÂINELUI s. v. părul-ciutei, salbă-moa-le, verigar.
(Dicţionar de sinonime)
POAMA-VÚLPII s. v. dalac.
(Dicţionar de sinonime)
POAMA-MOMÍŢEI s. v. vuietoare.
(Dicţionar de sinonime)
POÁMĂ s. (BOT.) fruct, rod, (Mold.) poricale (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.)
(Dicţionar de sinonime)
POÁMĂ s. v. categorie, fel, gen, prună, soi, specie, speţă, stafidă, strugure, tip, viţă de vie.
(Dicţionar de sinonime)