poarcă

POÁRCĂ, poarce, s.f. 1. (Pop.) Scroafă. 2. Joc de copii, la care unul dintre jucători, numit porcar, împinge cu un băţ spre o groapă o minge, o bilă etc., în timp ce ceilalţi jucători încearcă să-i oprească trecerea; p. ext. minge, bilă etc. cu care se joacă ♢ Expr. A bate poarca = a juca jocul descris mai sus. – Lat. porca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POÁR//CĂ ~ce f. 1) pop. Femelă a porcului (sau a mistreţului); scroafă. 2) la sing. Joc de copii la care participă mai mulţi jucători aşezaţi în cerc, dintre care unul, numit porcar, se străduieşte să împingă cu băţul un obiect (os, ciot, minge etc.) într-o gropiţă, numită goger, iar ceilalţi se străduiesc să-l împiedice. A se juca de-a ~ca. 3) Obiect care se foloseşte la acest joc. /<lat. porca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

de-a poárca loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

poárcă s. f., g.-d. art. poárcei; (scroafe) pl. poárce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

poárcă², poárce, s.f. (reg.) pălărie sau căciulă uzată.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
POÁRCĂ s. v. purcea, scroafă.
(Dicţionar de sinonime)