poetă dex - definiţie, sinonime, conjugare
POÉT, -Ă, poeţi, -te, s.m. şi f. 1. Persoană care compune poezii, autor de poezii. 2. Persoană înzestrată cu imaginaţie şi sensibilitate de poet (1). – Din ngr. poiitís, lat., it. poeta, fr. poète.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POÉ//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Autor de creaţii literare în versuri. 2) fig. Persoană înzestrată cu imaginaţie artistică. [Sil. po-et] /<ngr. poitís, lat., it. poeta, fr. poete
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

poét (poéţi), s.m. – Autor de poezii. Fr. poète. – Der. poetic, s.m. (înv., poet), din mgr. ποιητιϰός, sec. XVIII; poetic, adj., din fr. poétique; poetastru, s.m., din it. poetastro; poetiza, vb., din fr. poétiser; poezie, s.f., din fr. poésie.
(Dicţionarul etimologic român)

POÉT, -Ă s.m. şi f. Autor de poezii. ♦ Om cu fire, imaginaţie şi sensibilitate de poet. [Pron. po-et. / cf. fr. poète, lat. poeta].
(Dicţionar de neologisme)

POÉT, -Ă s. m. f. 1. autor de poezii. 2. om cu fire, imaginaţie şi sensibilitate de poet (1). (< fr. poète, lat., it. poeta, germ. Poet)
(Marele dicţionar de neologisme)

poét s. m., pl. poéţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

poétă s. f., pl. poéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
POÉT s. (livr.) bard, (rar) stihuitor, (înv.) cântător, poetic, stihar, versuitor, (depr.) versificator. (Mare ~ naţional.)
(Dicţionar de sinonime)

POÉTĂ s. (livr.) poetesă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: po poe poet

Cuvinte se termină cu literele: ta eta oeta