poftă dex - definiţie, sinonime, conjugare

poftă

[Sinonime]
PÓFTĂ, pofte, s.f. 1. Dorinţă puternică de a face sau a obţine ceva; năzuinţă, dispoziţie, chef, plăcere. ♢ Loc. adv. Cu poftă = manifestând multă plăcere, cu plăcere. ♢ Expr. A-şi (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arăta că cineva este nevoit să renunţe la un lucru mult dorit. Pe (sau după) poftă (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinţa cuiva, spre mulţumirea cuiva. ♦ Dorinţă, impuls sexual; p. ext. dorinţă exagerată, patimă, viciu. ♦ (Înv.) Lăcomie. 2. Senzaţie de foame sau de sete; dorinţă, chef de a bea sau de a mânca un anumit lucru. ♢ Expr. De poftă sau (ca) să-şi prindă pofta = în cantitate foarte mică, numai cât să guste. Poftă bună (sau mare)! urare adresată celor care mănâncă sau se duc să mănânce. [Var.: (înv. şi reg.) póhtă s.f.] – Din pofti (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÓFT//Ă ~e f. 1) Dorinţă (nestăvilită) de a avea sau de a face ceva; gust; chef. ~ de lucru. ♢ Cu ~ cu plăcere. Pe (sau după) ~ după cum doreşte cineva; pe gustul cuiva. A-i trece (sau a-i pieri) ~a de ceva sau a i se tăia cuiva ~a de ceva a nu mai dori ceva. A-şi pune ~a în cui a fi nevoit să renunţe la ceva mult dorit sau aşteptat. 2) Gust de mâncare (sau de băutură); apetit. A nu avea ~. ♢ ~ de lup poftă foarte mare. De ~ sau ca să-şi prindă ~a a) numai pentru a-şi satisface dorinţa; b) numai pentru a gusta; foarte puţin. A face ~ a suscita gustul pentru ceva (în special pentru o anumită mâncare). ~ bună (sau mare) formulă de urare adresată celor care se duc să mănânce sau celor care mănâncă. [G.-D. poftei] /v. a pofti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

póftă (pófte), s.f. – 1. Plăcere, apetit, dorinţă, rîvnă. – 2. (Banat) Dar de mîncat care se oferă de obicei proaspetelor lăuze. – Var. înv. pohtă. Sl. pochotĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 272; Conev 86), cf. bg. pofta, sb. pohot. Der. din gr. πόθος (Philippide, Principii, 147) nu e posibilă. – Der. poftalnic, adj. (înv., doritor); poftăreţ, adj. (cu poftă); pofteală, s.f. (invitaţie); pofti (var. pohti), vb. (a dori, a jindui, a rîvni; a cere, a solicita; înv., a ruga; a invita, a felicita, a închina (paharul), a oferi), cf. sl. pochoteti; pofticios (var. poftitor), adj. (ahtiat, doritor); nepoftit, adj. (neinvitat, neaşteptat; inoportun).
(Dicţionarul etimologic român)

póftă s. f., g.-d. art. póftei; pl. pófte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÓFTĂ s. 1. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, voie, voinţă, vrere, (pop.) vrută, (înv.) deşiderat, ogod, poftire, poftit, poftitură, râvnă, râvnire, tabiet. (După ~ inimii.) 2. v. aspiraţie. 3. v. plăcere. 4. v. lăcomie. 5. v. jind. 6. v. capriciu. 7. v. apetit.
(Dicţionar de sinonime)

PÓFTĂ s. v. invitare, invitaţie, lăcomie, nesaţ, solicitare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: po pof poft

Cuvinte se termină cu literele: ta fta ofta