poftorit

POFTORÍ, poftoresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. (Folosit şi absol.) A repeta, a reaminti. 2. A ura, a dori ceva (cuiva). 3. A ruga pe cineva (ceva). – Din sl. povŭtoriti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

poftorí (poftorésc, poftorít), vb. – 1. A repeta. – 2. A pisălogi. Sl. povŭtoriti, din vŭtoryĭ „secund” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 272), cf. ftori. Înv.
(Dicţionarul etimologic român)

poftorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poftorésc, imperf. 3 sg. poftoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. poftoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
POFTORÍ vb. v. reaminti, repeta.
(Dicţionar de sinonime)

POFTORÍT adj. v. repetat.
(Dicţionar de sinonime)