polaritate dex - definiţie, sinonime, conjugare

polaritate

POLARITÁTE s.f. 1. Proprietate a unui sistem fizic de a avea, în două puncte ale sale, caracteristici de aceeaşi natură, dar opuse una celeilalte. 2. Proprietate a unui organism vegetal sau a unei părţi din el de a forma două puncte de creştere cu proprietăţi diferite. 3. (Fil.) Specie a contradicţiei constând în relaţia dintre doi termeni care prezintă cel mai mare grad de opoziţie posibil şi totodată se presupun reciproc, ca polii unui magnet. – Din fr. polarité.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POLARITÁTE f. 1) Caracter polar. 2) Proprietate a unui corp de a avea poli opuşi. ~ magnetică. 3) filoz. Relaţie între contrariile care se exclud şi totodată se condiţionează. /<fr. polarité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POLARITÁTE s.f. 1. Proprietate a unui corp sau a unei părţi dintr-un corp de a avea în două puncte ale sale sarcini electrice sau magnetice de nume diferite. ♦ (Fil.) Formă a contradicţiei în care laturile contrare se exclud şi totodată se condiţionează reciproc. 2. (Biol.) Calitate a unui organism vegetal sau animal de a prezenta două extremităţi cu înfăţişare şi funcţiuni diferite. [Cf. fr. polarité].
(Dicţionar de neologisme)

POLARITÁTE s. f. 1. proprietate a unui corp, a unei părţi dintr-un corp de a avea în două puncte ale sale sarcini electrice sau magnetice de nume diferite. 2. (fil.) formă a contradicţiei în care laturile contrare se exclud şi totodată se condiţionează reciproc. ♢ puncte care definesc relaţia dintre doi termeni de opoziţie, dar care se presupun reciproc. 3. (biol.) calitate a unui organism de a prezenta două extremităţi cu înfăţişare şi funcţii diferite. (< fr. polarité)
(Marele dicţionar de neologisme)

polaritáte s. f., g.-d. art. polarităţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: po pol pola polar polari

Cuvinte se termină cu literele: te ate tate itate ritate