polată dex - definiţie, sinonime, conjugare

polată

[Sinonime]
POLÁTĂ, polate, s.f. (Reg.) Încăpere mică pe lângă o casă ţărănească, servind ca magazie pentru unelte şi obiecte de gospodărie. ♦ Streaşină. [Var.: polátră s.f.] – Din bg. polata.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

polátă s. f., pl. poláte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

polátă, poláte şi polăţi, s.f. (înv. şi reg.) 1. palat domnesc sau împărătesc; curte domnească, princiară sau împărătească; sală, cameră mare într-un palat. 2. încăpere mică pe lângă o casă ţărănească; cămară, chelar; magazie, şopron. 3. cameră mică de locuit în casele ţărăneşti. 4. prisacă, stupină. 5. perete de legătură între casă şi o altă clădire alăturată. 6. streaşină de casă; bucată de scândură aşezată la streaşina casei. 7. porţiune dintr-un gard de scânduri. 8. schelă care serveşte ca suport muncitorilor care lucrează la înălţime. 9. (în forma: polatie) avut, zestre, calabalâc. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (în forma: poladie) populaţie a unui ţinut sau a unei ţări.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
POLÁTĂ s. v. curte, jgheab, palat, streaşină.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: po pol pola polat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata lata olata