polcovnicie

POLCOVNICÍE s.f. (Înv.) Funcţia de polcovnic, autoritatea reprezentată printr-un polcovnic. – Polcovnic + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

polcovnicíe s. f., art. polcovnicía, g.-d. polcovnicíi, art. polcovnicíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: po pol polc polco polcov

Cuvinte se termină cu literele: ie cie icie nicie vnicie