polegniță
polégniţă (-ţe), s.f. – Brumă; polei. – Var. polejniţă, poleghiţă, polighiţă, poliviţă. Sb., cr. poledica (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Tiktin). În Trans.
(Dicţionarul etimologic român)
polégniţă s.f. (reg.) 1. polei. 2. brumă. 3. zăpadă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
polégniţă s.f. (reg.) 1. polei. 2. brumă. 3. zăpadă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)