POLÉMIC, -Ă, polemici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Discuţie în contradictoriu, controversă pe o temă literară, ştiinţifică, politică etc. 2. Adj. Care ţine de polemică (1), cu tendinţă de polemică, privitor la polemică; critic, combativ, contradictoriu. – Din fr. polémique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POLÉMI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de polemică; propriu polemicii. /<fr. polémique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POLÉMI//CĂ ~ci f. Discuţie în contradictoriu; controversă. ~ ştiinţifică. ~ politică. [G.-D. polemicii] /<fr. polémique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POLÉMIC, -Ă adj. Care aparţine polemicii; critic, combativ. [Cf. fr. polémique].
(Dicţionar de neologisme)
POLÉMICĂ s.f. Discuţie contradictorie asupra unui subiect, asupra unei teme etc.; luptă de idei cu privire la o problemă literară, ştiinţifică etc. [< fr. polémique, it. polemica, cf. gr. polemikos < polemos – război].
(Dicţionar de neologisme)
POLÉMIC, -Ă I. adj. specific polemicii; critic, combativ. II. s. f. discuţie în contradictoriu; luptă de idei cu privire la o problemă literară, ştiinţifică etc. (< fr. polémique, gr. polemikos)
(Marele dicţionar de neologisme)
polémic adj. m., pl. polémici; f. sg. polémică, pl. polémice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
polémică s. f., g.-d. art. polémicii; pl. polémici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POLÉMIC adj. v. combativ.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POLÉMI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de polemică; propriu polemicii. /<fr. polémique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POLÉMIC, -Ă adj. Care aparţine polemicii; critic, combativ. [Cf. fr. polémique].
(Dicţionar de neologisme)
POLÉMICĂ s.f. Discuţie contradictorie asupra unui subiect, asupra unei teme etc.; luptă de idei cu privire la o problemă literară, ştiinţifică etc. [< fr. polémique, it. polemica, cf. gr. polemikos < polemos – război].
(Dicţionar de neologisme)
POLÉMIC, -Ă I. adj. specific polemicii; critic, combativ. II. s. f. discuţie în contradictoriu; luptă de idei cu privire la o problemă literară, ştiinţifică etc. (< fr. polémique, gr. polemikos)
(Marele dicţionar de neologisme)
polémic adj. m., pl. polémici; f. sg. polémică, pl. polémice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
polémică s. f., g.-d. art. polémicii; pl. polémici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POLÉMIC adj. v. combativ.
(Dicţionar de sinonime)