polichete dex - definiţie, sinonime, conjugare

polichete

polichet polichetă
POLICHÉT, polichete, s.n. (La pl.) Clasă de viermi inelaţi caracterizaţi prin parapode bine dezvoltate, prevăzute cu un număr mare de pori, şi care se târăsc pe fundul apelor marine sau se afundă în mâl şi nisip; (şi la sg.) vierme inelat care face parte din această clasă. [Var.: polichétă s.f.] – Din lat. polychaeta, fr. polychètes.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POLICHÉTĂ s.f. v. polichet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POLICHÉT ~e m. 1) la pl. Clasă de viermi marini, având parapode bine dezvoltate, înzestrate cu mai mulţi peri. 2) Vierme din această clasă. /<lat. polychaeta, fr. polychetes
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POLICHÉTE s.n.pl. Clasă de anelide marine, prevăzute cu un mare număr de perişori chitinoşi; (la sg.) vierme din această clasă. [Sg. polichet. / < fr. polychètes, cf. gr. polys – numeros, khaite – păr].
(Dicţionar de neologisme)

POLICHÉTE s. n. pl. / polichéţi s. m. pl. clasă de anelide: viermii marini, prevăzuţi cu un mare număr de perişori chitinoşi. (< fr. polychètes)
(Marele dicţionar de neologisme)

polichét s. n., pl. polichéţi/ s. m., pl. polichéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: po pol poli polic polich

Cuvinte se termină cu literele: te ete hete chete ichete