poligeneză dex - definiţie, sinonime, conjugare

poligeneză

POLIGENÉZĂ s.f. Concepţie după care fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor unic, ci au origini multiple. – Poli- + geneză. Cf. fr. p o l y g é n i s m e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POLIGENÉZĂ f. Concepţie conform căreia fenomenele din natură şi din societate au geneză multiplă. /poli- + geneză
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POLIGENÉZĂ s.f. Concepţie potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor comun, ci au origini multiple. [După fr. polygénisme, cf. gr. polys – numeros, genesis – origine].
(Dicţionar de neologisme)

POLIGENÉZĂ s. f. 1. concepţie potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor comun, ci au origini multiple. 2. descendentă din mai multe linii parentale. (< fr. polygénèse)
(Marele dicţionar de neologisme)

poligenéză s. f., g.-d. art. poligenézei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: po pol poli polig polige

Cuvinte se termină cu literele: za eza neza eneza geneza