polilog

polilóg (-gă), adj. – Guraliv, limbut. Ngr. πολύλογος (Gáldi 232). Sec. XVIII, înv. – Der. poliloghie (var. polologhie), s.f. (vorbărie, flecăreală, pălăvrăgeală), din ngr. πολυλογία.
(Dicţionarul etimologic român)

polilóg, -ă, s.m. şi f. (înv.) om limbut, flecar, guraliv.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: po pol poli polil polilo

Cuvinte se termină cu literele: og log ilog lilog olilog