politehnică dex - definiţie, sinonime, conjugare

politehnică

politehnic politehnică
POLITÉHNIC, -Ă, politehnici, -ce, adj. Care cuprinde sau se referă la mai multe ştiinţe tehnice. ♢ Institut politehnic (şi substantivat, f.) = instituţie de învăţământ superior unde se pregătesc cadre de specialişti în diferite domenii ale ştiinţelor tehnice. – Din fr. polytechnique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POLITÉHNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de diferite ramuri tehnice sau diferite ştiinţe tehnice; propriu diferitelor ramuri tehnice sau diferitelor ştiinţe tehnice. Învăţământ ~. /<fr. polytechnique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POLITÉHNIC, -Ă adj. Care priveşte, care se referă la, care cuprinde mai multe ştiinţe, mai multe meserii sau arte practice. ♦ Institut politehnic (şi s.f.) = instituţie de învăţământ superior unde se pregătesc ingineri. [< fr. polytechnique, cf. gr. polys – numeros, techne – artă].
(Dicţionar de neologisme)

POLITÉHNIC, -Ă adj. referitor la, care cuprinde mai multe specialităţi tehnice. o institut ~ (şi s. f.) = insituţie de învăţământ superior care pregăteşte specialişti în diferite domenii ale ştiinţelor tehnice. (< fr. polytechnique)
(Marele dicţionar de neologisme)

politéhnic adj. → tehnic
(Dicţionar ortografic al limbii române)

politéhnică s. f., g.-d. art. politéhnicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: po pol poli polit polite

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica hnica ehnica