polivalență dex - definiţie, sinonime, conjugare
POLIVALÉNT, -Ă, polivalenţi, -te, adj. (Despre elemente chimice sau radicali) Care are proprietatea de a intra în combinaţii chimice sub mai multe stări de valenţă, care poate funcţiona sub mai multe stări de valenţă. ♢ Alcool polivalent = polialcool. ♦ Fig. Care are valori multiple. – Din fr. polyvalent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POLIVALÉNŢĂ, polivalenţe, s.f. Însuşirea de a fi polivalent. – Din fr. polyvalence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POLIVALÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre elemente chimice) Care are valenţe multiple; cu mai multe valenţe. 2) fig. Care are mai multe valori; cu mai multe posibilităţi funcţionale. Trăsături ~te. Cuvânt ~. /<fr. polyvalent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POLIVALÉNŢ//Ă ~e f. Caracter polivalent. /<fr. polyvalence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POLIVALÉNT, -Ă adj. (Despre substanţe) Care se poate prezenta în compuşii săi în diferite stări de valenţă. ♦ (Fig.) Care are valori multiple. [< fr. polyvalent, cf. gr. polys – numeros, lat. valere – a valora].
(Dicţionar de neologisme)

POLIVALÉNŢĂ s.f. 1. Însuşirea unei substanţe de a fi polivalentă. 2. Capacitate a unei opere de artă de a fi receptată ca valoare estetică în etape succesive. [< fr. polyvalence].
(Dicţionar de neologisme)

POLIVALÉNT, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care se poate prezenta în compuşii săi în diferite stări de valenţă; multivalent, plurivalent. 2. (despre seruri, vaccinuri) cu eficacitate contra mai multor specii de bacterii. 3. care îndeplineşte mai multe funcţii diferite. ♢ (despre un local) utilizat în mai multe scopuri. 4. (fig.) care are valori, funcţii multiple. (< fr. polyvalent)
(Marele dicţionar de neologisme)

POLIVALÉNŢĂ s. f. 1. însuşire a unei substanţe de a fi polivalentă; plurivalenţă. 2. capacitate a unei opere de artă de a fi receptată ca valoare estetică în etape succesive. (< fr. polyvalence)
(Marele dicţionar de neologisme)

polivalént adj. m., pl. polivalénţi; f. sg. polivaléntă, pl. polivalénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

polivalénţă s. f. → valenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
POLIVALÉNT adj. 1. multivalent, plurivalent. (Substanţe chimice ~.) 2. v. complex.
(Dicţionar de sinonime)

POLIVALÉNŢĂ s. 1. multivalenţă, plurivalenţă. (~ unei substanţe chimice.) 2. v. complexitate.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: po pol poli poliv poliva

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta lenta alenta