poliţistului
[Sinonime]
POLIŢÍST, -Ă, poliţişti, -ste s.m., adj. 1. S.m. Agent de poliţie (1), funcţionar de poliţie. 2. Adj. Poliţienesc. ♢ Roman (sau film) poliţist = roman (sau film) în care sunt înfăţişate fapte criminale mai mult sau mai puţin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui poliţist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliţie şi pe jandarmerie şi îşi exercită puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POLIŢÍ//ST1 ~stă (~şti, ~ste) 1) v. POLIŢIENESC. 2) (despre state şi forme de guvernământ) Care îşi exercită puterea prin metode samavolnice, sprijinindu-se pe poliţie. 3) (despre filme, romane etc.) Care are un subiect ce se desfăşoară în jurul unei anchete, a unei urmăriri judiciare. /<germ. Polizist
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POLIŢÍ//ST2 ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Funcţionar la poliţie; agent la poliţie. /<germ. Polizist
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POLIŢIST I. s. m. agent, funcţionar de poliţie (1). II. adj. 2. de poliţie, poliţienesc. 2. care îşi exercită puterea cu sprijinul poliţiei. o roman (sau film) ~ = roman (sau film) în care sunt înfăţişate fapte criminale; polisier. (< germ. Polizist)
(Marele dicţionar de neologisme)
poliţíst s. m., adj. m., pl. poliţíşti; f. sg. poliţístă, pl. poliţíste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POLIŢÍST adj. v. poliţienesc.
(Dicţionar de sinonime)
POLIŢÍST s. poliţai, (înv. şi reg.) poliţar, (înv.) poliţmaistru, (arg.) sticlete.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POLIŢÍ//ST1 ~stă (~şti, ~ste) 1) v. POLIŢIENESC. 2) (despre state şi forme de guvernământ) Care îşi exercită puterea prin metode samavolnice, sprijinindu-se pe poliţie. 3) (despre filme, romane etc.) Care are un subiect ce se desfăşoară în jurul unei anchete, a unei urmăriri judiciare. /<germ. Polizist
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POLIŢIST I. s. m. agent, funcţionar de poliţie (1). II. adj. 2. de poliţie, poliţienesc. 2. care îşi exercită puterea cu sprijinul poliţiei. o roman (sau film) ~ = roman (sau film) în care sunt înfăţişate fapte criminale; polisier. (< germ. Polizist)
(Marele dicţionar de neologisme)
poliţíst s. m., adj. m., pl. poliţíşti; f. sg. poliţístă, pl. poliţíste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POLIŢÍST adj. v. poliţienesc.
(Dicţionar de sinonime)
POLIŢÍST s. poliţai, (înv. şi reg.) poliţar, (înv.) poliţmaistru, (arg.) sticlete.
(Dicţionar de sinonime)