polog
[Sinonime]
POLÓG1, poloage, s.n. 1. (Pop.) Cantitate de iarbă (sau de alte plante) cosită dintr-o singură mişcare de coasă; mănunchi de fân sau de grâu secerat (care urmează să fie adunat sau legat în snopi). ♢ Expr. (Adverbial) A sta (sau a zăcea, a cădea) polog = a sta (sau a zăcea, a cădea) grămadă. 2. (Reg.) Întoarcere sau împrăştiere a fânului cosit (pentru a se usca). 3. (Reg.) Iarbă bună de cosit. – Din bg., scr. polog.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POLÓG2, poloage, s.n. 1. Ţesătură ţărănească groasă (impermeabilă), lucrată din lână, din in sau din cânepă şi folosită ca cergă, pătură, aşternut etc. 2. Ţesătură fină, folosită mai ales ca draperie; perdea; p. ext. baldachin. 3. Acoperitoare specială confecţionată din pânză rară sau din plasă de sârmă, folosită împotriva ţânţarilor, a muştelor etc. – Din sl. podlogŭ, rus. polog.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POL//ÓG1 ~oáge n. Fâşie de iarbă sau de cereale cosite, având lăţimea unei apucături de coasă sau de cositoare; brazdă. ♢ A sta (sau a zace) ~ a sta (sau a zace) la pământ. /<bulg., sb. polog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POL//ÓG2 ~oáge n. 1) Învelitoare confecţionată dintr-o ţesătură groasă (de cânepă sau in), având diferite întrebuinţări; veretcă. 2) Pânză fină pentru draperii şi perdele. 3) Acoperământ special, asemănător unui cort, care se atârnă deasupra unui pat în scop protector (împotriva ţânţarilor, muştelor etc.). 4) Pat cu un astfel de acoperământ, instalat vara în aer liber. /<rus. polog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pológ (poloáge), s.n. – 1. Pală de iarbă; postată. – 2. Mănunchi de fîn sau de grîu uscat căzut la pămînt înainte de a fi cules. – 3. (Pînză de) cort. – 4. Baldachin, draperie de pat. – Megl. pălog. Sl. pologŭ „depozit” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 275; Conev 61 şi 72), de la položiti „a aşeza”, cf. bg., sb. polog „cuib”, rus. polog „draperie de pat” şi dîrlog, potlog, răzlog, zălog. – Der. (îm)pologi, vb. (a cosi fînul; a semăna; refl., a se răsuci, a se îndoi); pologar, s.m. (cosaş); polojenie, s.f. (glumă, anecdotă), din sl. položenije „aşezare”.
(Dicţionarul etimologic român)
pológ (cantitate de iarbă, ţesătură, acoperitoare) s. n., pl. poloáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POLÓG s. brazdă, (reg.) otcoş. (Un ~ de iarbă, de grâu.)
(Dicţionar de sinonime)
POLÓG s. v. baldachin, duium, grămadă, mănunchi, mulţime, oranist, păretar, potop, prelată, puhoi, puzderie, sumedenie, uranisc.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POLÓG2, poloage, s.n. 1. Ţesătură ţărănească groasă (impermeabilă), lucrată din lână, din in sau din cânepă şi folosită ca cergă, pătură, aşternut etc. 2. Ţesătură fină, folosită mai ales ca draperie; perdea; p. ext. baldachin. 3. Acoperitoare specială confecţionată din pânză rară sau din plasă de sârmă, folosită împotriva ţânţarilor, a muştelor etc. – Din sl. podlogŭ, rus. polog.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POL//ÓG2 ~oáge n. 1) Învelitoare confecţionată dintr-o ţesătură groasă (de cânepă sau in), având diferite întrebuinţări; veretcă. 2) Pânză fină pentru draperii şi perdele. 3) Acoperământ special, asemănător unui cort, care se atârnă deasupra unui pat în scop protector (împotriva ţânţarilor, muştelor etc.). 4) Pat cu un astfel de acoperământ, instalat vara în aer liber. /<rus. polog
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pológ (poloáge), s.n. – 1. Pală de iarbă; postată. – 2. Mănunchi de fîn sau de grîu uscat căzut la pămînt înainte de a fi cules. – 3. (Pînză de) cort. – 4. Baldachin, draperie de pat. – Megl. pălog. Sl. pologŭ „depozit” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 275; Conev 61 şi 72), de la položiti „a aşeza”, cf. bg., sb. polog „cuib”, rus. polog „draperie de pat” şi dîrlog, potlog, răzlog, zălog. – Der. (îm)pologi, vb. (a cosi fînul; a semăna; refl., a se răsuci, a se îndoi); pologar, s.m. (cosaş); polojenie, s.f. (glumă, anecdotă), din sl. položenije „aşezare”.
(Dicţionarul etimologic român)
pológ (cantitate de iarbă, ţesătură, acoperitoare) s. n., pl. poloáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POLÓG s. brazdă, (reg.) otcoş. (Un ~ de iarbă, de grâu.)
(Dicţionar de sinonime)
POLÓG s. v. baldachin, duium, grămadă, mănunchi, mulţime, oranist, păretar, potop, prelată, puhoi, puzderie, sumedenie, uranisc.
(Dicţionar de sinonime)