poloneză dex - definiţie, sinonime, conjugare
POLONÉZ, -Ă, polonezi, -e, subst., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Poloniei sau este originară de acolo; polon (1). 2. Adj. Care aparţine Poloniei sau populaţiei ei, privitor la Polonia sau la populaţia ei, originar din Polonia; ca al polonezilor (1); polon (2). ♢ Covrig polonez = produs de patiserie în formă de colăcel preparat din aluat de cozonac îmbibat cu sirop de zahăr şi având deasupra nuci pisate. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de polonezi (1). 3. S.f. Dans de origine poloneză (2), în tempo moderat şi în măsura de 3/4, cu ritm viguros şi cu caracter maiestuos, solemn, asemănător marşului; melodie după care se execută acest dans. 4. S.m. Mezel din carne de vită şi de porc, afumat la cald şi apoi fiert; (fam.) poliş. – Din fr. polonais.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POLONÉZ1 ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Poloniei sau este originară din Polonia. /<fr. Polonais
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POLONÉZ2(~i, ~e) Care aparţine Poloniei sau populaţiei ei; din Polonia. /<fr. Polonais
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POLONÉZĂ1 f. mai ales art. Limba polonezilor. /<fr. polonais
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POLONÉZ//Ă2 ~e f. mai ales art. 1) Dans ceremonios (originar din Polonia), răspândit, mai ales, ca dans de societate, executat într-un tempo moderat. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) Compoziţie instrumental-corală având la bază ritmul acestui dans. /<fr. polonais
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POLONÉZĂ s.f. Dans naţional polonez în trei timpi, având un caracter marţial, sărbătoresc; melodia acestui dans. ♦ Compoziţie muzicală inspirată de acest dans. [Cf. fr. polonaise].
(Dicţionar de neologisme)

POLONÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Polonia. ♢ (s. f.) limbă slavă occidentală, cu alfabet latin, vorbită de polonezi. II. s. f. 1. dans de origine poloneză cu caracter maiestuos, solemn, cu mişcare moderată; melodia corespunzătoare. 2. compoziţie instrumentală în tempo şi cu caracterul acestui dans. (< fr. polonais)
(Marele dicţionar de neologisme)

polonéz s. m., adj. m., pl. polonézi; f. sg. polonéză, g.-d. art. polonézei, pl. polonéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

polonéză (limba) s. f., g.-d. art. polonézei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
POLONÉZ s., adj. I. 1. s. polon, (înv. şi reg.) leah, poleac, (înv.) leş. 2. adj. polon, (înv. şi reg.) poleac, polecesc, (înv.) leşesc, polonesc. II. s. poliş. (A mâncat pâine cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: po pol polo polon polone

Cuvinte se termină cu literele: za eza neza oneza loneza