pompieri
[Sinonime]
POMPIÉR, pompieri, s.m. 1. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit şi dotat pentru a stinge incendiile. 2. (Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pompier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POMPIÉR ~i m. Lucrător specializat în stingerea incendiilor. [Sil. -pi-er] /<fr. pompier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POMPIÉR s.m. 1. Persoană dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. (Franţuzism) Scriitor sau artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. [Pron. -pi-er. / < fr. pompier].
(Dicţionar de neologisme)
POMPIÉR s. m. 1. bărbat dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. scriitor, artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. (< fr. pompier)
(Marele dicţionar de neologisme)
pompiér s. m. (sil. -pi-er), pl. pompiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POMPIÉR s. (înv. şi reg., mai ales în Mold.) pojarnic, (înv.) tulumbagiu, tulumbaş.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POMPIÉR ~i m. Lucrător specializat în stingerea incendiilor. [Sil. -pi-er] /<fr. pompier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
POMPIÉR s. m. 1. bărbat dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. scriitor, artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. (< fr. pompier)
(Marele dicţionar de neologisme)
pompiér s. m. (sil. -pi-er), pl. pompiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POMPIÉR s. (înv. şi reg., mai ales în Mold.) pojarnic, (înv.) tulumbagiu, tulumbaş.
(Dicţionar de sinonime)