pontif dex - definiţie, sinonime, conjugare

pontif

[Sinonime]
PONTÍF, pontifi, s.m. (În Roma antică) Preot din colegiul sacerdotal suprem, însărcinat cu supravegherea cultului religios şi a celorlalţi preoţi; p. ext. grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare; (astăzi) înalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat. ♦ Şeful suprem al Bisericii catolice; papă. ♦ Fig. (adesea ir.) Persoană care are pretenţia sau este considerată a fi o autoritate indiscutabilă într-un anumit domeniu. – Din fr. pontife.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PONTÍF ~i m. 1) (în Roma antică) Membru al colegiului sacerdotal suprem. 2) (în biserica catolică şi protestantă) Preot de rang superior; prelat. 3) Şef suprem al bisericii catolice. ♢ Marele ~ papa de la Roma. 4) fig. depr. Persoană care se crede o autoritate indiscutabilă într-un domeniu. /<fr. pontife
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PONTÍF s.m. 1. Membru al colegiului sacerdotal suprem din vechea Romă, care supraveghea cultul; (astăzi) prelat, episcop. ♦ Suveran pontif = papă. 2. (Fig.; adesea ironic) Om care îşi dă aere de superioritate. [< fr. pontife, cf. lat. pontifex].
(Dicţionar de neologisme)

PONTÍF s. m. 1. (la romani) membru al colegiului sacerdotal suprem, care supraveghea cultul; pontifice; (astăzi) prelat, episcop. o suveran ~ = papă. 2. (fig.; şi ir.) persoană considerată, sau având pretenţia a fi o autoritate indiscutabilă. (< fr. pontife)
(Marele dicţionar de neologisme)

pontíf s. m., pl. pontífi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PONTÍF s. (BIS.) 1. (rar) pontifice. (~ în Roma antică.) 2. pontiful roman v. papă; pontiful Romei v. papă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: po pon pont ponti

Cuvinte se termină cu literele: if tif ntif ontif