popor dex - definiţie, sinonime, conjugare

popor

[Sinonime]
POPÓR, popoare, s.n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei ţări, populaţia unei ţări; cetăţenii unui stat; naţiune, neam, norod. ♦ (Înv.) Populaţia unei cetăţi, a unui oraş, a unui sat (ori a unei părţi dintr-un sat) sau a unei unităţi teritoriale formate din mai multe sate. 3. Masa muncitoare; grosul populaţiei; norod; spec. ţărănime. ♢ Loc. adj. Din popor = care face parte din grosul populaţiei; de origine socială modestă. 4. (La sg.; colectiv) Număr nedefinit (dar mare) de persoane, mulţime mare de oameni strânşi la un loc; poporaţie, poporime. 5. (Înv.) Totalitatea credincioşilor care aparţineau aceluiaşi cult sau aceleiaşi parohii. [Var.: (înv.) pópol, pópul s.m.] – Cf. lat. p o p u l u s, it. p o p o l o.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POP//ÓR ~oáre n. 1) Comunitate de oameni care locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceleaşi tradiţii culturale. 2) Ansamblu de persoane care locuiesc pe un anumit teritoriu; populaţie. 3) Totalitate de oameni de o anumită naţionalitate; neam; seminţie. 4) Masă formată din oamenii muncii ai unei ţări. 5) pop. Mulţime de oameni; lume. /cf. lat. populus, it. popolo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

popór (popoáre), s.n. – 1. Popor, naţie. – 2. Norod, plebe. – 3. Parohie, enoriaşi. – 4. Mulţime, gloată. Lat. pǒpŭlus (Puşcariu, ZRPh., XXVI, 741; REW 6654), cf. it. popolo, prov., cat. poble, fr. peuple, port. povo. Caracterul de cuvînt moştenit din rom. nu este sigur. Apare din sec. XVII, şi pare cultism, cel puţin cu primele două sensuri; oricum a fost întărit prin contactul cu it. şi fr. (sec. XIX). Der. poporan, s.m. (enoriaş), din lat. pǒpŭlānus, cf. it. popolano „enoriaş” (după Tiktin, rom. ar fi împrumutat din it.), pare cuvînt moştenit (cf. într-un doc. mold. din 1631 „poporenii ce-au fost la acea biserică”); poporan, adj. (popular); poporime, s.f. (popor; gloată); (îm)popora, vb. (a popula); popula, vb. (a umple cu oameni), din lat. populare, sec. XIX; popular, adj. (popular), din fr. populaire; impopular, adj. (nepopular); popularitate, s.f.; impopularitate, s.f.; populariza, vb.; popularizator, s.m.; populaţi(u)ne, s.f., toate din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

popór s. n., pl. popoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
POPÓR s. 1. v. naţiune. 2. norod, ţară, (pop.) obşte. (Întregul ~ s-a ridicat la luptă.) 3. v. gloată. 4. neam, populaţie, seminţie, (pop.) norod, (înv.) lume, rudă, rudenie. (Un ~ de viteji.)
(Dicţionar de sinonime)

POPÓR s. v. enorie, parohie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: po pop popo

Cuvinte se termină cu literele: or por opor