populară dex - definiţie, sinonime, conjugare
POPULÁ, populez, vb. I. Tranz. A aduce, a aşeza locuitori pe un anumit teritoriu. ♦ A ocupa, a umple cu oameni. ♦ A aduce animale şi a le stabili într-o regiune (în care nu se găseau sau erau prea puţine). ♦ (Despre oameni, animale sau plante) A se afla pe un anumit teritoriu, a fi răspândit într-o anumită regiune. – Din lat. populare (cu sensul fr. peupler).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POPULÁR, -Ă, populari, -e, adj. 1. Care aparţine poporului, privitor la popor, care provine din popor. ♦ Care este alcătuit din oameni din popor şi lucrează pentru popor. 2. Creat de popor; specific unui popor, caracteristic culturii lui. 3. Care este făcut pentru popor, creat pentru necesităţile poporului; accesibil tuturor. ♦ (Despre expuneri, prelegeri, lucrări) Care poate fi înţeles cu uşurinţă de oricine; simplu, natural. 4. Care este iubit de popor, care se bucură de simpatia, de consideraţia opiniei publice; p. ext. cunoscut de toţi. ♦ Care are o comportare prietenoasă, cordială, atentă faţă de toată lumea. – Din fr. populaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A POPUL//Á ~éz tranz. 1) (teritorii) A ocupa stabilindu-se. 2) (oameni, animale) A aduce pentru prima dată sau din nou într-o regiune. /<lat. populare, fr. peupler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POPULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de popor; propriu poporului. Voinţă ~ă. Manifestare ~ă. ♢ Front ~ organizaţie care întruneşte forţele progresiste ale poporului. 2) Care aparţine poporului; creat de popor; provenit din popor. Tradiţii ~e. Baladă ~ă. 3) Care este destinat poporului; făcut pentru popor. Bibliotecă ~ă. Reprezentaţie ~ă. 4) Care se bucură de popularitate; care place unui mare număr de oameni. Interpret ~. 5) (despre limbă, stilul lucrărilor, prelegerilor etc.) Care poate fi înţeles cu uşurinţă de toţi; simplu. /<fr. populaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POPULÁ vb. I. tr. 1. A aduce, a aşeza locuitori pe un teritoriu. 2. A mări numărul de animale, de plante într-o regiune. [< lat. populare, cf. it. popolare].
(Dicţionar de neologisme)

POPULÁR, -Ă adj. 1. Referitor la popor, din popor, al poporului. 2. Apărut, creat în popor. 3. Destinat poporului; accesibil tuturor. 4. Apreciat, iubit de popor; (p. ext.) cunoscut de toată lumea. [Cf. lat. popularis, fr. populaire].
(Dicţionar de neologisme)

POPULÁ vb. tr. 1. a aduce, a aşeza locuitori pe un teritoriu. 2. a mări numărul de animale, de plante într-o regiune. (după fr. peupler)
(Marele dicţionar de neologisme)

POPULÁR, -Ă adj. 1. referitor la popor, din popor, al poporului. 2. apărut, creat în popor. 3. destinat poporului. 4. apreciat, iubit de popor. (< fr. populaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

populá vb., ind. prez. 1 sg. populéz, 3 sg. şi pl. populeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

populár adj. m., pl. populári; f. sg. populáră, pl. populáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
POPULÁ vb. 1. (înv.) a împopora, a popora. (A ~ un teritoriu.) 2. a locui. (Tribul ~ cândva nordul ţării.)
(Dicţionar de sinonime)

BALADĂ POPULÁRĂ s. (LIT.) cântec bătrânesc.
(Dicţionar de sinonime)

POPULÁR adj. 1. poporan, (înv. şi reg.) poporal, (înv.) poporar. (Literatură ~.) 2. (înv.) poporan. (Şcoli ~.) 3. (astăzi rar) vulgar, (înv.) prost. (Latina ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A popula ≠ a dezpopula
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: po pop popu popul popula

Cuvinte se termină cu literele: ra ara lara ulara pulara