PORC, porci, s.m. 1. Mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt şi relativ rar, crescut pentru carnea şi grăsimea lui (Sus scrofa domestica). ♢ Porc sălbatic (sau mistreţ) = mistreţ. ♢ Expr. A tăcea ca porcul în păpuşoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe. A mâna porcii la jir = a dormi sforăind tare. N-am păzit (sau n-am păscut) porcii împreună = nu suntem egali spre a-ţi permite gesturi de familiaritate cu mine. A îngrăşa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recuperezi în ultimul moment timpul multă vreme pierdut. A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) cu vorbe aspre, injurioase. ♦ P. restr. Carne de porc (1). ♦ Compuse: porc-spinos (sau -ghimpos) = (la pl.) gen de mamifere rozătoare, sălbatice, de talie mijlocie, cu spatele şi părţile laterale acoperite de spini lungi, puternici şi cu pieptul şi abdomenul prevăzute cu peri tari (Hystrix); (şi la sg.) animal care face parte din acest gen; porc-de-mare = peşte marin de culoare neagră, cu corpul acoperit de solzi ascuţiţi care conţin venin (Scorpaena scrofa). 2. Epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, neruşinat, josnic, ticălos, mişel. ♢ Expr. Porc de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos. – Lat. porcus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POR//C ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu păr aspru, cu cap conic şi picioare scurte, crescut, în special, pentru carne şi grăsime. ♢ ~ sălbatic mistreţ. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozător de talie medie, acoperit pe spinare şi pe părţi cu spini lungi şi tari. ~-de-mare peşte marin de talie medie, de culoare neagră, având ţepi ascuţiţi şi veninoşi. A se purta ca un ~ a se purta urât, grosolan. A mâna ~cii la jir a sforăi tare în timpul somnului. Cine se bagă (sau se amestecă) în tărâţe, îl mănâncă ~cii cine se bagă (sau se amestecă) unde nu trebuie, se alege cu neplăceri. 2) fig. depr. Om mârşav, neobrăzat. /<lat. porcus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PORC//Í ~ésc tranz. fam. 1) A face să se porcească. 2) v. A PORCĂI. /Din porc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PORC//Í mă ~ésc intranz. fam. A deveni obraznic ca un porc. /Din porc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
porc (pórci), s.m. – Rîmător, rîtan. – Mr. porcu, megl., istr. porc. Lat. porcus (Puşcariu 1353; Candrea-Dens., 1426; REW 6666), cf. vegl. puark, it., port. porco, prov., fr., cat. porc, sp. puerco. – Der. poarcă (mr., megl. poarcă, istr. porke), s.f. (rar, scroafă; Olt., cep de butoi; joc de copii), din lat. porca (Puşcariu 1346; REW 6656), cf. it., prov., cat., port. porca, sp. puerca; porcan, s.m. (porc; Mold., grămadă de paie; ciupercă comestibilă, Hydnum imbricatum; persoană murdară şi neglijentă); porcar (var. purcar, mr., megl. purcar), s.m. (păzitor de porci), ar putea proveni direct din lat. porcārius (Puşcariu 1354; Candrea-Dens., 1428; REW 6659), cf. it. porcaio, prov. porquier, fr. porcher, cat. porquer, sp. porquero, port. porqueiro); porcăraş, s.m. (purcărel; ploier, Charadrius pluvialis; pasăre, Calidris arenaria); porcărie, s.f. (turmă de porci; murdărie, mîrşăvie, lucru prost); porcesc, adj. (de porc); porceşte, adv. (ca porcii); porci, vb. (a insulta, a porcăi; Mold., a mînca grăsime sau carne în zi de post), pentru ultimul sens cf. spurca; porcie, s.f. (rar, porcărie); porcime (var. porcărime), s.f. (turmă de porci); porcină, s.f. (Mold., carne de porc), probabil reprezentant al lat. porcina (Candrea-Dens., 1430); porcos, adj. (murdar; trivial,imoral); porcuşor (var. porcan, porcaş, porcoi(aş), porcul(le)ţ), s.m. (guvid, Gobio fluviatilis; ploier de munte, Charadrius morinellus); porşor (Trans. var. Banat părşor), s.m. (grămadă, morman), în loc porcşor (după Conev 51, din bg. părşor, care trebuie să provină din rom.); porcăreaţă (mr. purcăreadză), s.f. (cocină), poate direct din lat. porcarĭcius (Puşcariu 1355; REW 6658), cf. it. porchereccia. Cf. purcel, porcoi.
(Dicţionarul etimologic român)
când o zbura porcul expr. niciodată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
porc-ghimpós s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
porc-de-máre s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
porc s. m., pl. porci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
porc mistréţ s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
porc sălbátic s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
porc-spinós s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pâinea-pórcului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
părul-pórcului (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BĂŞINA-PÓRCULUI s. v. buretele-cerbilor.
(Dicţionar de sinonime)
STEAUA-PÓRCULUI s. v. aldebaran.
(Dicţionar de sinonime)
IARBA-PÓRCULUI s. v. brâncă, ciurlan, salcicorn, săricică.
(Dicţionar de sinonime)
MĂRUL-PÓRCULUI s. v. ciumăfaie, laur.
(Dicţionar de sinonime)
PĂRUL-PÓRCULUI s. v. barba-ursului, coa-da-calului, păiuş, piedicuţă, ţăpoşică.
(Dicţionar de sinonime)
SPANACUL-PÓRCILOR s. v. spanacul-ciobanilor.
(Dicţionar de sinonime)
PITA-PÓRCULUI s. v. pâinea-porcului, portu-lacă.
(Dicţionar de sinonime)
PLĂCINTA-PÓRCULUI s. v. talpa-ursului.
(Dicţionar de sinonime)
BĂŞICA-PÓRCULUI s. v. gogoaşă.
(Dicţionar de sinonime)
PORC DE PĂDÚRE s. v. mistreţ, porc mistreţ, porc sălbatic.
(Dicţionar de sinonime)
PORC s. 1. (ZOOL.; Sus scrofa domestica) (pop.) râmător, râtan, (înv.) sfin. 2. (ZOOL.) porc mistreţ (Sus scrofa) = mistreţ, porc sălbatic, (rar) porc de pădure, (înv. şi reg.) gligan; porc sălbatic v. porc mistreţ. 3. (IHT.) porc-de-mare v. scorpie-de-mare. 4. (ASTRON.; la pl. art.) (pop.) vierii (pl. art.), scroafa-cu-purcei.
(Dicţionar de sinonime)
URECHEA-PÓRCULUI s. v. cinsteţ, lăptucul-oii, salvie, salvie austriacă.
(Dicţionar de sinonime)
LUCEAFĂRUL-PÓRCULUI s. v. aldebaran.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POR//C ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu păr aspru, cu cap conic şi picioare scurte, crescut, în special, pentru carne şi grăsime. ♢ ~ sălbatic mistreţ. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozător de talie medie, acoperit pe spinare şi pe părţi cu spini lungi şi tari. ~-de-mare peşte marin de talie medie, de culoare neagră, având ţepi ascuţiţi şi veninoşi. A se purta ca un ~ a se purta urât, grosolan. A mâna ~cii la jir a sforăi tare în timpul somnului. Cine se bagă (sau se amestecă) în tărâţe, îl mănâncă ~cii cine se bagă (sau se amestecă) unde nu trebuie, se alege cu neplăceri. 2) fig. depr. Om mârşav, neobrăzat. /<lat. porcus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PORC//Í mă ~ésc intranz. fam. A deveni obraznic ca un porc. /Din porc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
porc (pórci), s.m. – Rîmător, rîtan. – Mr. porcu, megl., istr. porc. Lat. porcus (Puşcariu 1353; Candrea-Dens., 1426; REW 6666), cf. vegl. puark, it., port. porco, prov., fr., cat. porc, sp. puerco. – Der. poarcă (mr., megl. poarcă, istr. porke), s.f. (rar, scroafă; Olt., cep de butoi; joc de copii), din lat. porca (Puşcariu 1346; REW 6656), cf. it., prov., cat., port. porca, sp. puerca; porcan, s.m. (porc; Mold., grămadă de paie; ciupercă comestibilă, Hydnum imbricatum; persoană murdară şi neglijentă); porcar (var. purcar, mr., megl. purcar), s.m. (păzitor de porci), ar putea proveni direct din lat. porcārius (Puşcariu 1354; Candrea-Dens., 1428; REW 6659), cf. it. porcaio, prov. porquier, fr. porcher, cat. porquer, sp. porquero, port. porqueiro); porcăraş, s.m. (purcărel; ploier, Charadrius pluvialis; pasăre, Calidris arenaria); porcărie, s.f. (turmă de porci; murdărie, mîrşăvie, lucru prost); porcesc, adj. (de porc); porceşte, adv. (ca porcii); porci, vb. (a insulta, a porcăi; Mold., a mînca grăsime sau carne în zi de post), pentru ultimul sens cf. spurca; porcie, s.f. (rar, porcărie); porcime (var. porcărime), s.f. (turmă de porci); porcină, s.f. (Mold., carne de porc), probabil reprezentant al lat. porcina (Candrea-Dens., 1430); porcos, adj. (murdar; trivial,imoral); porcuşor (var. porcan, porcaş, porcoi(aş), porcul(le)ţ), s.m. (guvid, Gobio fluviatilis; ploier de munte, Charadrius morinellus); porşor (Trans. var. Banat părşor), s.m. (grămadă, morman), în loc porcşor (după Conev 51, din bg. părşor, care trebuie să provină din rom.); porcăreaţă (mr. purcăreadză), s.f. (cocină), poate direct din lat. porcarĭcius (Puşcariu 1355; REW 6658), cf. it. porchereccia. Cf. purcel, porcoi.
(Dicţionarul etimologic român)
când o zbura porcul expr. niciodată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
porc-ghimpós s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
porc-de-máre s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
porc s. m., pl. porci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
porc mistréţ s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
porc sălbátic s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
porc-spinós s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pâinea-pórcului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
părul-pórcului (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BĂŞINA-PÓRCULUI s. v. buretele-cerbilor.
(Dicţionar de sinonime)
STEAUA-PÓRCULUI s. v. aldebaran.
(Dicţionar de sinonime)
IARBA-PÓRCULUI s. v. brâncă, ciurlan, salcicorn, săricică.
(Dicţionar de sinonime)
MĂRUL-PÓRCULUI s. v. ciumăfaie, laur.
(Dicţionar de sinonime)
PĂRUL-PÓRCULUI s. v. barba-ursului, coa-da-calului, păiuş, piedicuţă, ţăpoşică.
(Dicţionar de sinonime)
SPANACUL-PÓRCILOR s. v. spanacul-ciobanilor.
(Dicţionar de sinonime)
PITA-PÓRCULUI s. v. pâinea-porcului, portu-lacă.
(Dicţionar de sinonime)
PLĂCINTA-PÓRCULUI s. v. talpa-ursului.
(Dicţionar de sinonime)
BĂŞICA-PÓRCULUI s. v. gogoaşă.
(Dicţionar de sinonime)
PORC DE PĂDÚRE s. v. mistreţ, porc mistreţ, porc sălbatic.
(Dicţionar de sinonime)
PORC s. 1. (ZOOL.; Sus scrofa domestica) (pop.) râmător, râtan, (înv.) sfin. 2. (ZOOL.) porc mistreţ (Sus scrofa) = mistreţ, porc sălbatic, (rar) porc de pădure, (înv. şi reg.) gligan; porc sălbatic v. porc mistreţ. 3. (IHT.) porc-de-mare v. scorpie-de-mare. 4. (ASTRON.; la pl. art.) (pop.) vierii (pl. art.), scroafa-cu-purcei.
(Dicţionar de sinonime)
URECHEA-PÓRCULUI s. v. cinsteţ, lăptucul-oii, salvie, salvie austriacă.
(Dicţionar de sinonime)
LUCEAFĂRUL-PÓRCULUI s. v. aldebaran.
(Dicţionar de sinonime)