posesivă

POSESÍV, -Ă, posesivi, -e, adj. 1. (Gram.; despre unele pronume, adjective, articole) Care arată sau cu ajutorul căruia se exprimă un raport de posesiune (1), de apartenenţă, de dependenţă. 2. (Rar) Autoritar. Ton posesiv. – Din fr. possessif, lat. possessivus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POSESÍV ~e adj. (despre pronume, adjective, articole) Care exprimă posesia sau apartenenţa. /<fr. possessif, lat. possessivus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POSESÍV, -Ă adj. 1. (Despre pronume, adjective, articole) Care indică posesiunea, stăpânirea, apartenenţa. 2. (Fam.) Care vrea să arate posesiunea, stăpânirea asupra unui obiect etc. [Cf. fr. possessif, lat. possessivus].
(Dicţionar de neologisme)

POSESÍV, -Ă adj. 1. (despre pronume, adjective, articole) care indică posesiunea, apartenenţa. 2. care manifestă, trădează spirit de posesor. (< lat. possessivus, fr. possessif)
(Marele dicţionar de neologisme)

posesív adj. m., pl. posesívi; f. sg. posesívă, pl. posesíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)