posomori dex - definiţie, sinonime, conjugare
POSOMORÍ vb. IV. v. posomorî.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POSOMORÎ́, posomorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni sau despre faţa, privirea lor) A se întuneca, a se întrista. ♢ Tranz. Vestea l-a posomorât. ♦ A lua o înfăţişare severă; a se încrunta. ♦ Fig. (Despre cer) A se acoperi cu nori; p. ext. (despre timp) a deveni neguros, întunecat, închis, ploios. 2. Tranz. A da o notă de tristeţe; a înnegura. [Var.: (reg.) posomorí vb. IV] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A POSOMOR//Î ~ăsc tranz. A face să se posomorască. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE POSOMOR//Î́ mă ~ăsc intranz. 1) (despre persoane) A deveni trist; a se mâhni; a se întrista; a se amărî; a se scârbi. 2) (despre cer, vreme etc.) A deveni (mai) întunecat (din cauza îngrămădirii norilor); a se înnora; a se mohorî. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

posomorî (posomorắsc, posomorît), vb. – A se întrista, a se întuneca, a se mohorî. Sl., cf. rus. pasmurĕtĭ, ceh. posmouriti, sb. nasumoriti (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 279; Tiktin). Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 299, credea într-o provenienţă dacică. – Der. posomor, adj. (Trans., mohorît, încruntat); posomoreală, s.f. (amărăciune, tristeţe).
(Dicţionarul etimologic român)

posomorî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. posomorăsc, imperf. 3 sg. posomorá; conj. prez. 3 sg. şi pl. posomoráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
POSOMORÎ vb. 1. v. încrunta. 2. a (se) întrista, a (se) mâhni, (înv.) a (se) tânji, (fig.) a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohorî. (S-a cam ~ la faţă.) 3. v. înnora. 4. v. strica.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) posomorî ≠ a (se) bucura
(Dicţionar de antonime)

A se posomorî ≠ a se înveseli
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: po pos poso posom posomo

Cuvinte se termină cu literele: ri ori mori omori somori