posttonic
POSTTÓNIC, -Ă, posttonice, adj. (Lingv.: despre silabe sau sunete) Care urmează după o silabă sau după o vocală accentuată. – Din fr. posttonique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POSTTÓNI//C ~că (~ci, ~ce) lingv. (despre silabe şi sunete) Care succede o silabă accentuată. /<fr. posttonique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POSTTÓNIC, -Ă adj. (Despre silabe, vocale atone) Aşezat după un sunet accentuat; care urmează după accent. [< fr. posttonique].
(Dicţionar de neologisme)
POSTTÓNIC, -Ă adj. (despre silabe, sunete) aşezat după o silabă tonică sau după un sunet accentuat. (< fr. posttonique)
(Marele dicţionar de neologisme)
posttónic (post-to-) adj. m.; f. posttónică, pl. posttónice
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
posttónic adj. (sil. mf. post-) → tonic
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POSTTÓNI//C ~că (~ci, ~ce) lingv. (despre silabe şi sunete) Care succede o silabă accentuată. /<fr. posttonique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
POSTTÓNIC, -Ă adj. (despre silabe, sunete) aşezat după o silabă tonică sau după un sunet accentuat. (< fr. posttonique)
(Marele dicţionar de neologisme)
posttónic (post-to-) adj. m.; f. posttónică, pl. posttónice
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
posttónic adj. (sil. mf. post-) → tonic
(Dicţionar ortografic al limbii române)