POSTULÁNT, -Ă, postulanţi, -te, s.m. şi f. (Rar) Persoană care cere un post2 (1), o slujbă; solicitator, aspirant. – Din fr. postulant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POSTULÁN//T ~ţi m. rar Persoană care caută un post. /<fr. postulant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
POSTULÁNT, -Ă s.m. şi f. Solicitant pentru un post, o slujbă etc. [Cf. fr. postulant].
(Dicţionar de neologisme)
POSTULÁNT, -Ă s. m. f. cel care solicită un post, o slujbă etc. (< fr. postulant)
(Marele dicţionar de neologisme)
postulánt s. m., pl. postulánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
postulántă s. f., pl. postulánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POSTULÁNT s. v. solicitant, solicitator.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POSTULÁN//T ~ţi m. rar Persoană care caută un post. /<fr. postulant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
POSTULÁNT, -Ă s. m. f. cel care solicită un post, o slujbă etc. (< fr. postulant)
(Marele dicţionar de neologisme)
postulánt s. m., pl. postulánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
postulántă s. f., pl. postulánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POSTULÁNT s. v. solicitant, solicitator.
(Dicţionar de sinonime)