potecă dex - definiţie, sinonime, conjugare

potecă

[Sinonime]
POTÉCĂ, poteci, s.f. Drum foarte îngust la ţară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos; cărare; p. gener. drum, cale. ♢ Expr. Pe toate potecile = peste tot, în orice loc, pretutindeni. A şti toate potecile = a cunoaşte secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potícă s.f.] – Din bg. păteka.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POTÉ//CĂ ~ci f. Drum îngustat pe care se merge pe jos; cărare. ♢ Pe toate ~cile pretutindeni. A şti toate ~cile a) a cunoaşte bine locul; b) a şti bine şi amănunţit ceva. A-i şti cuiva ~cile a şti secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe ~ci a vorbi direct, fără aluzii. /<bulg. păteka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

potécă (potéci), s.f. – Cărare, drum îngust. – Var. Mold. potică, Banat poteacă. Bg. pătek (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 281; Pascu, Arch. Rom., IX, 303), din sl. tešti „a alerga”, cf. slov. potek „curs, mişcare”. – Der. potecuţă, s.f. (diminutiv al lui potecă); potecaş, s.m. (grănicer, corp organizat în Munt. în 1834).
(Dicţionarul etimologic român)

potécă s. f., g.-d. art. potécii; pl. potéci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
POTÉCĂ s. cărare, (pop.) pârtie, (reg.) potea. (O ~ prin vie.)
(Dicţionar de sinonime)

POTÉCĂ s. v. cale, drum, pas, strâmtoare, trecătoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: po pot pote potec

Cuvinte se termină cu literele: ca eca teca oteca