povață dex - definiţie, sinonime, conjugare
POVÁŢĂ, poveţe, s.f. (Pop.) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povăţuire, povăţuială. ♢ Loc. adj., adv. De povaţă = ca îndrumător, ca ghid. ♦ Persoană care îndrumează, sfătuieşte pe cineva. – Cf. pol. p o w o d c a „conducător”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POVÁŢĂ povéţe f. Învăţătură menită să călăuzească pe cineva în diverse situaţii; sfat; îndrumare. ~ părintească. ♢ De ~ ca îndrumare. /<pol. powodica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pováţă (povéţe), s.f. – 1. (Înv.) Călăuzitor, persoană care conduce. – 2. (Înv.) Acţiunea de a îndruma. – 3. Sfat, îndemn, orientare. Sl., cf. pol. powodca „călăuză”, rus. povodec „călăuză”, bg. povodica, din sl. povesti, povedą „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Weigand, BA, III, 109). Pentru fonetism (povaţă), cf. Graur, BL, III, 47. Legătură cu sl. pavĭcĭ „drum” (Creţu 358) este improbabilă. – Der. povăţ, s.n. (Mold., sfat); povăţui, vb. (a sfătui; a conduce, a călăuzi); povăţuitor, s.m. (înv., comandant; sfetnic).
(Dicţionarul etimologic român)

pováţă s. f., g.-d. art. povéţei; pl. povéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

povátă, povéţi, s.f. (înv.) adăpost rudimentar (pe lângă o stână).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
POVÁŢĂ s. 1. v. sfat. 2. v. recomandare.
(Dicţionar de sinonime)

POVÁŢĂ s. v. călăuză, comandă, conducere, îndrumător, povăţuitor, sfătuitor, sfetnic, şefie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: po pov pova povat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata vata ovata