poveste dex - definiţie, sinonime, conjugare

poveste

[Sinonime]
POVÉSTE, poveşti, s.f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste şi în care binele triumfă; basm; p. ext. naraţiune cuprinzând fapte posibile sau reale. ♢ Expr. Ca în (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, miraculos. Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie aşa). A sta (sau a se apuca) de poveşti = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas. (Pop. şi fam.) A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea şi povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o păţanie (negativă) etc. ♦ Născocire, scornitură, minciună. ♢ Loc. vb. A spune poveşti = a minţi. 2. Istoria sau relatarea faptelor, a peripeţiilor, a vieţii cuiva. 3. Întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenţia, care merită atenţie). ♢ Expr. Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude? Aşa ţi-e povestea? = aşa stau lucrurile? asta e situaţia? 4. (Pop.) Proverb, zicătoare, maximă. ♢ Expr. Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea. – Din sl. povestĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POVÉ//STE ~şti f. 1) Creaţie epică populară, mai ales în proză, în care se redau diferite întâmplări fantastice, cu personaje imaginare aflate în luptă cu forţe supranaturale; basm. ~ umoristică. ♢ Ca în (sau din) ~ (sau ~şti) cum nu există în realitate. A sta la (sau a se apuca de) ~şti a pălăvrăgi; a flecări. ~stea cu cocoşul roşu v. COCOŞ. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de ~, a-i merge (sau a i se duce) cuiva vestea şi ~stea a se face cunoscut, mai ales prin fapte reprobabile. 2) Istorisire a păţaniilor sau a vieţii cuiva; istorie. ♢ (Asta-i) ~ veche este o istorie cunoscută, răsuflată. 3) Afirmaţie nesocotită; scornitură. ♢ (Toate astea-s) ~şti (toate acestea sunt) minciuni. A spune (sau a îndruga la) ~şti a spune (la) minciuni. 4) Întâmplare deosebită; eveniment. ♢ Ce (mai) veste-~? ce noutăţi mai sunt? Aşa ţi-e ~stea? a) aşa îmi eşti?; aşa stau lucrurile? [G.-D. poveştii] /<sl. povĕsti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

povéste (povéşti), s.f. – 1. Naraţiune. – 2. Istorisire, fabulă, povestire fantastică. – 3. Faimă, reputaţie. Sl. povĕstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 454), cf. veste. – Der. povesti, vb. (a istorisi, a nara); povestaş (var. povestitor), s.m. (persoană care spune sau scrie poveşti). Din rom. provin săs. poweste „poveste”, powestin „a povesti”.
(Dicţionarul etimologic român)

a ajunge de poveste expr. a deveni cunoscut printr-un fapt negativ (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

povéste s. f., g.-d. art. povéştii; pl. povéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
POVÉSTE s. 1. v. naraţiune. 2. v. basm. 3. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, scorneală, scor-nire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, braşoavă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) 4. v. chestiune.
(Dicţionar de sinonime)

POVÉSTE s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: po pov pove poves povest

Cuvinte se termină cu literele: te ste este veste oveste