POVÉSTE, poveşti, s.f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste şi în care binele triumfă; basm; p. ext. naraţiune cuprinzând fapte posibile sau reale. ♢ Expr. Ca în (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, miraculos. Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie aşa). A sta (sau a se apuca) de poveşti = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas. (Pop. şi fam.) A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea şi povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o păţanie (negativă) etc. ♦ Născocire, scornitură, minciună. ♢ Loc. vb. A spune poveşti = a minţi. 2. Istoria sau relatarea faptelor, a peripeţiilor, a vieţii cuiva. 3. Întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenţia, care merită atenţie). ♢ Expr. Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude? Aşa ţi-e povestea? = aşa stau lucrurile? asta e situaţia? 4. (Pop.) Proverb, zicătoare, maximă. ♢ Expr. Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea. – Din sl. povestĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POVESTÍ, povestesc, vb. IV. 1. Tranz. şi intranz. A spune o poveste (1); a nara un fapt, o întâmplare. 2. Intranz. (Reg.) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. 3. Tranz. (Înv. şi reg.) A ponegri, a defăima, a bârfi. – Din poveste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POVÉ//STE ~şti f. 1) Creaţie epică populară, mai ales în proză, în care se redau diferite întâmplări fantastice, cu personaje imaginare aflate în luptă cu forţe supranaturale; basm. ~ umoristică. ♢ Ca în (sau din) ~ (sau ~şti) cum nu există în realitate. A sta la (sau a se apuca de) ~şti a pălăvrăgi; a flecări. ~stea cu cocoşul roşu v. COCOŞ. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de ~, a-i merge (sau a i se duce) cuiva vestea şi ~stea a se face cunoscut, mai ales prin fapte reprobabile. 2) Istorisire a păţaniilor sau a vieţii cuiva; istorie. ♢ (Asta-i) ~ veche este o istorie cunoscută, răsuflată. 3) Afirmaţie nesocotită; scornitură. ♢ (Toate astea-s) ~şti (toate acestea sunt) minciuni. A spune (sau a îndruga la) ~şti a spune (la) minciuni. 4) Întâmplare deosebită; eveniment. ♢ Ce (mai) veste-~? ce noutăţi mai sunt? Aşa ţi-e ~stea? a) aşa îmi eşti?; aşa stau lucrurile? [G.-D. poveştii] /<sl. povĕsti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A POVEST//Í ~ésc tranz. (ceea ce a văzut, a auzit sau a învăţat subiectul) A relata într-o succesiune logică şi într-o formă anumită; a istorisi; a nara. /Din poveste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
povéste (povéşti), s.f. – 1. Naraţiune. – 2. Istorisire, fabulă, povestire fantastică. – 3. Faimă, reputaţie. Sl. povĕstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 454), cf. veste. – Der. povesti, vb. (a istorisi, a nara); povestaş (var. povestitor), s.m. (persoană care spune sau scrie poveşti). Din rom. provin săs. poweste „poveste”, powestin „a povesti”.
(Dicţionarul etimologic român)
a ajunge de poveste expr. a deveni cunoscut printr-un fapt negativ (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
povéste s. f., g.-d. art. povéştii; pl. povéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
povestí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. povestésc, imperf. 3 sg. povesteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. povesteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POVÉSTE s. 1. v. naraţiune. 2. v. basm. 3. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, scorneală, scor-nire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, braşoavă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) 4. v. chestiune.
(Dicţionar de sinonime)
POVÉSTE s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.
(Dicţionar de sinonime)
POVESTÍ vb. a arăta, a expune, a istorisi, a înfăţişa, a nara, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.)
(Dicţionar de sinonime)
POVESTÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, conversa, defăima, denigra, dialoga, difuza, discredita, discuta, duce, împrăştia, întinde, lăţi, ponegri, predica, propaga propovădui, răspândi, vorbi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POVESTÍ, povestesc, vb. IV. 1. Tranz. şi intranz. A spune o poveste (1); a nara un fapt, o întâmplare. 2. Intranz. (Reg.) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. 3. Tranz. (Înv. şi reg.) A ponegri, a defăima, a bârfi. – Din poveste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A POVEST//Í ~ésc tranz. (ceea ce a văzut, a auzit sau a învăţat subiectul) A relata într-o succesiune logică şi într-o formă anumită; a istorisi; a nara. /Din poveste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
povéste (povéşti), s.f. – 1. Naraţiune. – 2. Istorisire, fabulă, povestire fantastică. – 3. Faimă, reputaţie. Sl. povĕstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 454), cf. veste. – Der. povesti, vb. (a istorisi, a nara); povestaş (var. povestitor), s.m. (persoană care spune sau scrie poveşti). Din rom. provin săs. poweste „poveste”, powestin „a povesti”.
(Dicţionarul etimologic român)
a ajunge de poveste expr. a deveni cunoscut printr-un fapt negativ (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
povéste s. f., g.-d. art. povéştii; pl. povéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
povestí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. povestésc, imperf. 3 sg. povesteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. povesteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
POVÉSTE s. 1. v. naraţiune. 2. v. basm. 3. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, scorneală, scor-nire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, braşoavă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) 4. v. chestiune.
(Dicţionar de sinonime)
POVÉSTE s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.
(Dicţionar de sinonime)
POVESTÍ vb. a arăta, a expune, a istorisi, a înfăţişa, a nara, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.)
(Dicţionar de sinonime)
POVESTÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, conversa, defăima, denigra, dialoga, difuza, discredita, discuta, duce, împrăştia, întinde, lăţi, ponegri, predica, propaga propovădui, răspândi, vorbi.
(Dicţionar de sinonime)