poştă dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÓŞTĂ1, poşte, s.f. I. 1. Instituţie publică care asigură primirea, transportul şi distribuirea scrisorilor, a telegramelor, a mandatelor poştale şi a coletelor; local în care se află această instituţie. ♢ Loc. adj. De poştă = poştal. 2. Corespondenţa primită, expediată sau distribuită în aceeaşi zi sau într-o perioadă dată. ♢ Poşta redacţiei = rubrică într-o revistă sau într-un ziar, în care se publică răspunsuri la scrisorile şi la întrebările cititorilor. ♢ Expr. Cu prima poştă sau cu poşta viitoare (sau următoare) = cu prima corespondenţă care urmeazăvină sau să plece. (Fam.) A duce (sau a purta, a umbla cu) poşta = a colporta ştiri, aprecieri, păreri, zvonuri de la o persoană la altă, a umbla cu vorbe, a face intrigi. ♦ Factor poştal. 3. Serviciu de transport pentru călători (şi corespondenţă), cu diligenţa, folosit înainte de introducerea căilor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligenţă, poştalion. ♦ Loc de popas, han aşezat pe parcursul unui drum, unde călătorii care foloseau poşta1 (3) găseau vehicule de transport în comun sau cai de schimb. ♢ Cal de poştă = cal destinat exclusiv serviciului de transport. ♢ Expr. A fi sau a ajunge cal de poştă = a fi foarte solicitat, a alerga de colo până colo. 4. Unitate de măsură a distanţelor folosită în trecut, egală cu aproximativ 20 km; p. gener. (fam.) distanţă (mare) nedeterminată. ♢ Expr. (Cale) de-o poştă = distanţă (relativ) mare. II. (Pop.) Bucată de hârtie unsă cu grăsime, care se lipeşte de talpa unui om adormit şi care apoi se aprinde pentru a-l speria. ♢ Poşta merge = numele unui joc de copii. III. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. [Var.: (înv.) póstă, (reg.) póştie s.f.] – Din rus. počtă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÓŞTĂ2 s.f. v. poştie1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÓSTĂ s.f. v. poştă1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

POSTÁ, postez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) aşeza, a (se) instala, a (se) plasa într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a urmări, de a păzi. – Din fr. poster.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÓŞT//Ă ~e f. 1) Instituţie care se ocupă cu transportarea şi distribuirea corespondenţei, mandatelor, telegramelor, coletelor şi presei periodice. ♢ ~a redacţiei rubrică într-o publicaţie periodică în care se dau publicităţii scrisorile cititorilor şi răspunsurile la întrebările lor. De ~ poştal. 2) Clădire unde se află această instituţie. 3) Totalitate a corespondenţei şi a publicaţiilor periodice primite, expediate sau distribuite într-o perioadă de timp. ♢ A duce (sau a purta, a umbla cu) ~a a purta, a duce zvonuri, făcând intrigi. A fi ~a satului a se ocupa cu bârfeli. 4) înv. Serviciu de transport pentru călători (şi corespondenţă) pe distanţe mari, cu diligenţă, folosit înainte de apariţia căii ferate. 5) v. POŞTALION I.Cal de ~ cal de schimb la o diligenţă. A ajunge (sau a fi) cal de ~ a fi trimis cu diferite treburi în toate părţile. 6) Loc special amenajat unde făceau popas drumeţii care călătoreau cu poştalionul. 7) Distanţă dintre două popasuri ale poştalionului egală cu aproximativ 22 km (folosită şi ca unitate de măsură a lungimii). ♢ Cale de-o ~ la o distanţă destul de mare. [G.-D. poştei] /<rus. poţta, fr. poste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A POST//Á ~éz tranz. A face să se posteze. /<fr. poster
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE POST//Á mă ~éz intranz. A ocupa o poziţie (ca de supraveghetor). /<fr. poster
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

POSTÁ vb. I. tr., refl. A (se) aşeza, a (se) plasa undeva pentru a supraveghea sau a păzi. [< fr. poster].
(Dicţionar de neologisme)

PÓŞTĂ s. f. instituţie publică care asigură transportul şi distribuirea corespondenţei, a coletelor, a banilor etc.; clădirea în care funcţionează. (< germ. Post, fr. poste)
(Marele dicţionar de neologisme)

PÓSTĂ s. f. (arhit.) ornament sculptat dintr-un lanţ de spirale. (< fr. postes)
(Marele dicţionar de neologisme)

POSTÁ vb. tr., refl. a (se) aşeza, a (se) plasa spre a supraveghea, a păzi. (< fr. poster)
(Marele dicţionar de neologisme)

póştă s. f., g.-d. art. póştei; pl. póşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

postá vb., ind. prez. 1 sg. postéz, 3 sg. şi pl. posteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

póştă1, póşte, s.f. (reg.) 1. scândură groasă. 2. rama de lemn a uşii. 3. buştean, butuc mai lung din corpul unei plute, de care se leagă cu sârmă pluta următoare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

póştă2, póşte, s.f. (reg.) persoană care supraveghează de pe marginea ulucului desfăşurarea muncii de transportare a lemnului tăiat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PÓŞTĂ s. 1. v. corespondenţă. 2. v. poştaş. 3. v. diligenţă. 4. (înv.) conac. (A mers cale de-o poştă.)
(Dicţionar de sinonime)

PÓŞTĂ s. (reg.) poş. (Tipul de alică numit ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PÓŞTĂ s. v. curier, mesager, ştafetă.
(Dicţionar de sinonime)

POSTÁ vb. 1. a (se) aşeza, a (se) fixa, a (se) instala, a (se) plasa. (S-a ~ în faţa uşii.) 2. (fam.) a se proţăpi. (Se ~ înaintea lui.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: po pos post

Cuvinte se termină cu literele: ta sta osta