praștie dex - definiţie, sinonime, conjugare
PRÁŞTIE, praştii, s.f. 1. Veche armă de luptă formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra duşmanului; (azi) jucărie făcută dintr-una sau două fâşii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele, de cârpă etc. în care se pune o pietricică spre a fi azvârlită. ♢ Loc adj. Ca din praştie = repede, cu viteză; în mod violent. 2. Aruncătură cu praştia (1); distanţa pe care o străbate o piatră azvârlită cu praştia. ♢ Expr. Ca de o praştie sau cât dai (sau ajungi) cu praştia = la o distanţă relativ mică. 3. Frânghie, funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruţe şi de care se prinde un cal lăturaş. ♢ Cal de praştie = cal lăturaş. ♢ Expr. (Reg.) A-şi lua hamul şi praştia = a-şi căuta de lucru; a se apuca cu hotărâre de treabă; a-şi găsi un rost. ♦ Frânghie sau căpăstru de care se ţine un cal pentru a-l dresa. ♢ Expr. A da un cal la praştie = a dresa un cal, ţinându-l de o frânghie şi făcându-l să alerge în cerc. – Din sl. prašta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRÁŞTI//E ~i f. 1) înv. Armă de luptă folosită la aruncarea pietrelor la distanţă. 2) Jucărie din două bucăţi de elastic, legate de capetele unei crăcane şi unite la celălalt capăt cu o bucăţică de piele sau cârpă, cu care se aruncă pietricele. 3) Distanţa pe care o străbate o pietricică azvârlită cu o astfel de jucărie. ♢ Ca din ~ cu mare viteză; foarte repede. 4) Frânghie cu care se leagă un cal lăturaş de leucă sau de capătul osiei. [G.-D. praştiei] /<sl. prašta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

práştie (prắştii), s.f. – 1. Veche armă de aruncat bolovani. – 2. Distanţă străbătută de o piatră aruncată cu praştia. – 3. Ceatlău prins la capătul osiei pentru a permite înhămarea a trei cai. – 4. Căpăstru, frînghie cu care se dresează caii la manej. – Mr. praoşte, megl. praşti. Sl. prašta (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 261; Conev 122), cf. bg. praštka, cr., slov., prača, rus. prăstĭ. – Der. prăşcău (var. praşcău), s.m. (Mold., Trans., haimana, pierde-vară); prăştiaş, s.m. (luptător cu praştia, cal lăturaş); prăştier, s.m. (cal lăturaş); împrăştia, vb. (a răspândi, a risipi, a dispersa).
(Dicţionarul etimologic român)

práştie s. f. (sil. -ti-e), art. práştia (sil. -ti-a), g.-d. art. práştiei, pl. práştii, art. práştiile (sil. -ti-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PRÁŞTIE s. (reg.) răpezitor, (Mold. şi Transilv.) proaşcă, (prin Ban. şi Transilv.) puşcă, (prin Ban.) şlaidăr. (~ de aruncat pietricele.)
(Dicţionar de sinonime)

PRÁŞTIE s. v. chimir, cosoroabă, şerpar.
(Dicţionar de sinonime)

PRĂŞTÍE s. (reg.) păianjen, posmă. (~ se pune pe stogul de fân, ca să nu-l ia vântul.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pra pras prast prasti

Cuvinte se termină cu literele: ie tie stie astie rastie