PRACTICÁNT, -Ă, practicanţi, -te, s.m. şi f. Persoană care îndeplineşte un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecţiona într-o anumită profesie, prin completarea cunoştinţelor teoretice cu noţiuni practice). ♦ Cea mai mică funcţie administrativă în vechea ierarhie a funcţionarilor începători; salariat care executa o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRACTICÁN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care, pregătindu-se să activeze într-un anumit domeniu, îşi face practica necesară. /<germ. Praktikant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PRACTICÁNT, -Ă s.m. şi f. Persoană care face practică (pregătindu-se pentru o activitate într-un domeniu oarecare). [Cf. germ. Praktikant, fr. pratiquant].
(Dicţionar de neologisme)
PRACTICÁNT, -Ă s. m. f. cel care îndeplineşte un stagiu de practică într-un domeniu oarecare. ♢ cel ce practică o profesiune, o disciplină sportivă. (< germ. Praktikant)
(Marele dicţionar de neologisme)
practicánt s. m., pl. practicánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
practicántă s. f., pl. practicánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRACTICÁN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care, pregătindu-se să activeze într-un anumit domeniu, îşi face practica necesară. /<germ. Praktikant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PRACTICÁNT, -Ă s. m. f. cel care îndeplineşte un stagiu de practică într-un domeniu oarecare. ♢ cel ce practică o profesiune, o disciplină sportivă. (< germ. Praktikant)
(Marele dicţionar de neologisme)
practicánt s. m., pl. practicánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
practicántă s. f., pl. practicánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)