praf dex - definiţie, sinonime, conjugare

praf

[Sinonime]
PRAF, (2, 3) prafuri, s.n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din fărâmiţarea naturală a scoarţei terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale vieţuitoarelor etc.; pulbere, colb. ♦ Exp. A face (pe cineva sau ceva) praf = a) a sfărâma în bucăţi; a distruge; b) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fără rost; c) (fam.) a învinge pe cineva într-o discuţie în contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata. A (se) face praf şi pulbere sau a (se) preface în praf = a (se) distruge complet, a nu mai rămâne nimic. A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu rămâne nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis. A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca să înşele pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare. A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grijă, a face tot posibilul pentru cineva. Praful de pe tobă = nimic. 2. (De obicei urmat de determinări) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine şi care sunt folosite în diferite scopuri. ♢ Praf de puşcă = pulbere formată dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf şi cărbune de lemn, folosită ca explozibil. Praf de spumă = preparat care produce în contact cu apa o spumă şi care se foloseşte pentru stingerea incendiilor. Praf de copt = preparat care se întrebuinţează în patiserie pentru a face sa crească aluaturile, prin bioxidul de carbon pe care îl degajează. Lapte praf = lapte sub formă de pulbere, obţinut prin eliminarea apei din componenţa lui. Praf de bronz = pulbere care se amestecă cu ulei sau cu lac şi formează vopsele care imită metalul. Praf de mătase = substanţă cu aspect lucios, preparată din mică1 pisată, folosită la zugrăveli. Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil şi imputrescibil, obţinut din cenuşa de la termocentrale cu adaosuri de păcură, folosit pentru hidroizolări. 3. Spec. Substanţă toxică sau medicamentoasă în formă de pulbere; (pop.) doză dintr-un astfel de medicament. ♢ (Arg.) Praf alb = cocaină. 4. (Pop.) Polen. [Var.: (înv. şi reg.) prav s.n.] – Din sl. prachŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRAF ~uri n. 1) la sing. Material solid transformat în particule foarte mici şi fine; pulbere; pudră. ♢ ~ radioactiv praf care se formează în urma exploziilor nucleare, răspândindu-se la mari distanţe. A face ~ (pe cineva sau ceva) a) a face să nu mai existe; a nimici; a distruge; b) a supune unei critici necruţătoare. A face ~ şi pulbere a nimici; a distruge. A arunca ~ în ochii cuiva a încerca să amăgească pe cineva, prezentându-i situaţia altfel decât e în realitate. 2) Substanţă pulverulentă având diferite întrebuinţări. ~ de dinţi. ~ de puşcă. 3) Medicament în formă de materie pulverulentă. /<sl. prahu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

praf (práfuri), s.n. – 1. Pulbere, colb. – 2. Prăfăraie. – 3. Medicament în formă de pulbere. – 4. Iarbă de puşcă (corect praf de puşcă, praf pentru arme). – Var. înv. prah, sprav, Mold., Trans. prav, Banat prau. Megl. prau. Sl. prachŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 285; Conev 37), cf. bg., sb., cr. prah, ceh. prach. – Der. prăfărie (var. înv. prăvărie), s.f. (praf mult); prăfos, adj. (cu praf); prăfos, adj. (cu praf); prăfui (var. praftură, ple(a)ftură), s.f. (pămătuf al fierarului; Arg., rege la cărţile de joc; Arg., popă), ultimele sensuri prin sinecdocă, din cauza barbei sale; prăftui, vb. (a stropi cu agheasmă; a da din coadă, pentru a se apăra de muşte); prăfuriu, adj. (de culoarea prafului); prăfuros, adj. (plin de praf); sprehui (var. şrehui, sprăhui), vb. (a scutura de praf, a scoate praful), în Mold. – Cf. prahaiţă.
(Dicţionarul etimologic român)

praf s. n., (substanţe chimice sau medicamente) pl. práfuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PRAF ÁLB s. v. cocaină.
(Dicţionar de sinonime)

PRAF s. 1. pulbere, (Mold. şi Transilv.) colb, (Bucov. şi Maram.) şperlă, (prin Bucov. şi Transilv.) şteah, (Olt. şi Munt.) ştiup. (~ stârnit pe un drum de ţară.) 2. praf de puşcă v. pulbere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pra

Cuvinte se termină cu literele: af raf