praftoriță dex - definiţie, sinonime, conjugare
PRÁFTORIŢĂ, praftoriţe, s.f. Pămătuf din păr, din zdrenţe, din fâşii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinşi etc.; praftură. ♢ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftoriţa = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRÁFTORIŢ//Ă ~e f. v. PRAFTURĂ. ♢ A face (pe cineva) ~ a face de râs (pe cineva). /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

práftoriţă s. f., g.-d. art. práftoriţei; pl. práftoriţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

praftorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. praftorésc
(Dicţionar ortografic al limbii române)

práftoriţă, práftoriţe, s.f. 1. (pop.) praftură (v.). 2. (reg.) foale de fierărie. 3. (reg.) popă (la jocurile de cărţi).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

praftorí, praftorésc, vb. IV (pop.) a lovi (stropind) cu praftura (v.) sau cu un obiect asemănător cu ea.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PRÁFTORIŢĂ s. praftură, stropitoare, (Ban.) stropelnic, (Ban., Olt. şi Munt.) stropelniţă. (~ fierarului.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pra praf praft prafto

Cuvinte se termină cu literele: ta ita rita orita torita