preadolescență dex - definiţie, sinonime, conjugare

preadolescență

preadolescent preadolescenţă
PREADOLESCÉNT, -Ă, preadolescenţi, -te, s.m. şi f., adj. (Copil) care nu a ajuns încă în perioada adolescenţei. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREADOLESCÉNŢĂ s.f. Perioadă din viaţa unui om situată între pubertate şi adolescenţă. [Pr.: pre-a-] – Pre1- + adolescenţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREADOLESCÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi substantival (despre persoane) Care urmează să atingă vârsta adolescenţei; aflat în ajun de adolescenţă. 2) (despre vârstă) Care precedă adolescenţa; anterior adolescenţei. [Sil. pre-a-] /pre- + adolescent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREADOLESCÉNŢĂ f. Perioadă de trecere de la copilărie la adolescenţă. [Sil. pre-a-] /pre- + adolescenţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREADOLESCÉNT, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care nu are încă vârsta adolescenţei. [< pre- + adolescent].
(Dicţionar de neologisme)

PREADOLESCÉNŢĂ s.f. Perioadă, vârstă între 11 şi 15 ani, care precedă adolescenţa propriu-zisă. [Cf. fr. préadolescence].
(Dicţionar de neologisme)

PREADOLESCÉNT, -Ă adj., s. m. f. (copil) care nu are încă vârsta adolescenţei. (< pre- + adolescent)
(Marele dicţionar de neologisme)

PREADOLESCÉNŢĂ s. f. perioadă între pubertate şi adolescenţă. (< pre- + adolescenţă)
(Marele dicţionar de neologisme)

preadolescént s. m., adj. m. (sil. pre-a-), pl. preadolescénţi; f. sg. preadolescéntă, pl. preadolescénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

preadolescénţă s. f. (sil. pre-a-), g.-d. art. preadolescénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pr pre prea pread preado

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta centa scenta