precambrian
PRECAMBRIÁN, -Ă, precambrieni, -e, s.n., adj. 1. S.n. Prima eră din istoria Pământului. 2. Adj. Care aparţine precambrianului (1), privitor la precambrian. [Pr.: -bri-an] – Din fr. précambrien.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRECAMBRIÁN1 n. 1) Eră gealogică care precedă perioada cambriană a paleozoicului. 2) Formaţie a scoarţei Pământului apărută în această eră. [Sil. -bri-an] /<fr. précambrien
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PRECAMBRI//ÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) Care a precedat perioada cambriană a paleozoicului; anterior acestei perioade. [Sil. -bri-an] /<fr. précambrien
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PRECAMBRIÁN s.n., adj. Algonkian; antecambrian. [Pron. -bri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. précambrien, cf. lat. prae – înainte + cambrian].
(Dicţionar de neologisme)
PRECAMBRIÁN, -Ă adj., s. n. (din) prima eră geologică, anterioară cambrianului, care durează de la consolidarea scoarţei terestre până la apariţia trilobiţilor; antecambrian. (< fr. précambrien)
(Marele dicţionar de neologisme)
precambrián adj. → cambrian
(Dicţionar ortografic al limbii române)
precambrián s. n. (sil. -bri-an)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRECAMBRIÁN1 n. 1) Eră gealogică care precedă perioada cambriană a paleozoicului. 2) Formaţie a scoarţei Pământului apărută în această eră. [Sil. -bri-an] /<fr. précambrien
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PRECAMBRIÁN s.n., adj. Algonkian; antecambrian. [Pron. -bri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. précambrien, cf. lat. prae – înainte + cambrian].
(Dicţionar de neologisme)
PRECAMBRIÁN, -Ă adj., s. n. (din) prima eră geologică, anterioară cambrianului, care durează de la consolidarea scoarţei terestre până la apariţia trilobiţilor; antecambrian. (< fr. précambrien)
(Marele dicţionar de neologisme)
precambrián adj. → cambrian
(Dicţionar ortografic al limbii române)
precambrián s. n. (sil. -bri-an)
(Dicţionar ortografic al limbii române)