precedență dex - definiţie, sinonime, conjugare
PRECEDÉNT, -Ă, precedenţi, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spaţiu; premergător, anterior. 2. S.n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ♢ Loc. adj. Fără precedent = aşa cum nu a mai fost, aşa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepţional. – Din fr. précédent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRECEDÉNŢĂ, precedenţe, s.f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) în timp sau în spaţiu; lucru care precedă alt lucru de aceeaşi natură; fapt întâmplat înainte de altul; precedent. – Din fr. précédence, it. precedenza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRECEDÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) Care precedă; premergător; anterior. /<fr. précédent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PRECEDÉNT2 ~e n. Fapt anterior care permite a înţelege un alt fapt. ♢ Fără ~ cum n-a mai fost; nemaivăzut; nemaipomenit. /<fr. précédent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PRECEDÉNŢ//Ă ~e f. Fapt precedent. ♢ Caz de ~ caz precedent care poate servi ca referinţă pentru cazuri similare. /<fr. précédence, it. precedenza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PRECEDÉNT, -Ă adj. Premergător, anterior. // s.n. Fapt, caz, exemplu anterior invocat ca autoritate, ca uz stabilit etc. ♦ Fără precedent = nemaiîntâlnit, nemaipomenit. [< fr. précédent].
(Dicţionar de neologisme)

PRECEDÉNŢĂ s.f. Faptul de a preceda; precedent. ♦ Caz de precedenţă = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziţii, a unei hotărâri. [Cf. fr. précédence, it. precedenza, lat. praecedentia].
(Dicţionar de neologisme)

PRECEDÉNT, -Ă I. adj. premergător, anterior. II. s. n. fapt, caz anterior care serveşte ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedenţă. o fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic. (< fr. précédent, lat. praecedens)
(Marele dicţionar de neologisme)

PRECEDÉNŢĂ s. f. faptul de a preceda în timp sau în spaţiu; precedent. o caz de ~ = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziţii, a unei hotărâri. (< fr. précédence, lat. praecendentia, it. precedenza)
(Marele dicţionar de neologisme)

precedént adj. m., pl. precedénţi; f. sg. precedéntă, pl. precedénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

precedént s. n., pl. precedénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

precedénţă s. f., g.-d. art. precedénţei; pl. precedénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PRECEDÉNT adj., s. 1. adj. anterior. 2. s. (rar) precedenţă. (S-a creat un ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PRECEDÉNŢĂ s. v. precedent.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Precedent ≠ posterior, ulterior, următor
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pre prec prece preced

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta denta edenta