predispoziţie

PREDISPOZÍŢIE, predispoziţii, s.f. 1. Înclinare, dispoziţie înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinaţie, aplecare. 2. Sensibilitate crescută sau receptivitate a organismului faţă de anumite boli. – Din fr. prédisposition.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREDISPOZÍŢI//E ~i f. 1) Dispoziţie naturală; atracţie înnăscută spre o anumită activitate; înclinaţie; vocaţie. 2) Stare de sensibilitate a organismului care permite să contracteze anumite boli. /<fr. prédisposition
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREDISPOZÍŢIE s.f. Dispoziţie naturală, înclinare spre ceva. ♦ Receptivitate la anumite boli. [Gen. -iei, var. predispoziţiune s.f. / cf. fr. prédisposition].
(Dicţionar de neologisme)

PREDISPOZÍŢIE s. f. 1. dispoziţie naturală, înclinaţie spre ceva. 2. receptivitate, sensibilitate la anumite boli. (< fr. prédisposition)
(Marele dicţionar de neologisme)

predispozíţie s. f. → dispoziţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PREDISPOZÍŢIE s. 1. v. aptitudine. 2. (MED.) (înv.) predispunere. (~ la diabet.)
(Dicţionar de sinonime)