predispus

PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziţie, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate faţă de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREDISPÚS, -Ă, predispuşi, -se, adj. Care are înclinaţie, dispoziţie înnăscută spre ceva. – V. predispune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PREDISPÚNE predispún tranz. 1) (persoane) A face să aibă o anumită stare de spirit sau dispoziţie; a dispune din timp. ~ la o muncă creatoare. 2) (organisme vegetale sau animale) A face receptiv (faţă de anumite boli). /<fr. prédisposer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREDISPÚ//S ~să (~şi, ~se) 1) v. A PREDISPUNE. 2) (despre persoane) Care are înclinaţii înnăscute spre ceva. /v. a predispune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREDISPÚNE vb. III. intr., tr. A crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. [P.i. predispún, conj. -nă. / cf. fr. prédisposer].
(Dicţionar de neologisme)

PREDISPÚS, -Ă adj. Care are înclinaţii (înnăscute) spre ceva. [< predispune].
(Dicţionar de neologisme)

PREDISPÚNE vb. intr., tr. 1. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. 2. a determina o sensibilitate deosebită faţă de anumite boli. (după fr. prédisposer)
(Marele dicţionar de neologisme)

predispúne vb. → dispune
(Dicţionar ortografic al limbii române)

predispús adj. m., pl. predispúşi; f. sg. predispúsă, pl. predispúse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PREDISPÚNE vb. (înv.) a supune. (E ~ la obezitate.)
(Dicţionar de sinonime)