predominanță dex - definiţie, sinonime, conjugare
PREDOMINÁNT, -Ă, predominanţi, -te, adj. Care predomină; dominant, predominator, predomnitor. – Din fr. prédominant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREDOMINÁNŢĂ, predominanţe, s.f. (Rar) Predominare; caracter predominant. – Din fr. prédominance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREDOMINÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care predomină; precumpănitor; preponderent. Tendinţă ~tă. /<fr. prédominant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREDOMINÁNŢ//Ă ~e f. rar. Caracter predominant. /<fr. prédominance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREDOMINÁNT, -Ă adj. Care predomină; predominator. [Cf. fr. prédominant].
(Dicţionar de neologisme)

PREDOMINÁNŢĂ s.f. Predominare. [Cf. fr. prédominance, it. predominanza].
(Dicţionar de neologisme)

PREDOMINÁNT, -Ă adj. care predomină; predominator. (< fr. prédominant)
(Marele dicţionar de neologisme)

PREDOMINÁNŢĂ s. f. superioritate, predominare, predominaţie. (< fr. prédominance)
(Marele dicţionar de neologisme)

predominánt adj. → dominant
(Dicţionar ortografic al limbii române)

predominánţă s. f., g.-d. art. predominánţei; pl. predominánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PREDOMINÁNT adj. dominant, precumpănitor, preponderent, prevalent, (rar) predominator, (înv.) predomnitor. (Element ~ asupra altor elemente.)
(Dicţionar de sinonime)

PREDOMINÁNŢĂ s. precumpănire, predominare, predominaţie, preponderenţă, prevalare, (înv.) predomnire, preponderaţie. (~ proprietăţii private.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pre pred predo predom

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta nanta inanta