predominare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forţă, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREDOMINÁRE, predominări, s.f. Faptul de a predomina; predominanţă, predominaţie, predomnire. – V. predomina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PREDOMINÁ predómin intranz. A ocupa o poziţie dominantă (prin cantitate, forţă, valoare, greutate, importanţă etc.); a se impune prin superioritate (numerică, valorică, potenţială etc.); a precumpăni; a prepondera; a prevala. /<fr. prédominer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A covârşi (prin număr, forţă, valoare, autoritate); a se ridica deasupra altora, a stăpâni, a domina. [Prez. ind. şi: predominez] – Fr. prédominer.
(Dicţionarul limbii române moderne)

PREDOMINÁ vb. I. intr. A sta mai presus, a avea rolul principal; a stăpâni, a domina. [P.i. predómin, -nez, 3,6 -nă. / < fr. prédominer, it. predominare].
(Dicţionar de neologisme)

PREDOMINÁRE s.f. Acţiunea de a predomina şi rezultatul ei; predominanţă; predominaţie. [< predomina].
(Dicţionar de neologisme)

PREDOMINÁ vb. intr. a sta mai presus, a avea rolul principal; a domina. (< fr. prédominer)
(Marele dicţionar de neologisme)

predominá vb., ind. prez. 1 sg. predómin, 3 sg. şi pl. predómină
(Dicţionar ortografic al limbii române)

predomináre s. f., g.-d. art. predominării; pl. predominări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PREDOMINÁ vb. 1. v. precumpăni. 2. a domina, a prevala, (înv.) a predomni. (Optimismul ~ la el asupra pesimismului.)
(Dicţionar de sinonime)

PREDOMINÁRE s. 1. v. predominanţă. 2. domi-nare, precumpănire, predominaţie, prevalare, (rar) prevalenţă. (~ unui element asupra altora.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pre pred predo predom

Cuvinte se termină cu literele: re are nare inare minare