preeminență dex - definiţie, sinonime, conjugare
PREEMINÉNT, -Ă, preeminenţi, -te, adj. (Livr.) Care este mai presus decât alţii sau decât altele, superior (ca valoare, rang etc.) [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREEMINÉNŢĂ, preeminenţe, s.f. (Livr.) Superioritate a cuiva sau a ceva. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREEMINÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care este superior tuturor celor eminenţi; cu superioritate absolută asupra altora. Student ~. [Sil. pre-e-] /<fr. prééminent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREEMINÉNŢ//Ă ~e f. Caracter preeminent. [Sil. pre-e-] /<fr. prééminence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREEMINÉNT, -Ă adj. Mai presus decât alţii; mult superior ca merite, ca rang. [Cf. fr. prééminent].
(Dicţionar de neologisme)

PREEMINÉNŢĂ s.f. Superioritate netă. [Pron. -pre-e-. / cf. fr. prééminence, lat. praeeminentia].
(Dicţionar de neologisme)

PREEMINÉNT, -Ă adj. superior altora în rang, ca merite etc. (< fr. prééminent)
(Marele dicţionar de neologisme)

PREEMINÉNŢĂ s. f. 1. demnitate, privilegiu al unui rang. 2. superioritate (în rang, în merite). (< fr. prééminence, lat. praeeminentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

preeminént adj. → eminent
(Dicţionar ortografic al limbii române)

preeminénţă s. f. → eminenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PREEMINÉNT adj. v. superior.
(Dicţionar de sinonime)

PREEMINÉNŢĂ s. v. superioritate.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pre pree preem preemi

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta nenta inenta