preget dex - definiţie, sinonime, conjugare
PRÉGET s.n. (Pop.) Lipsă de activitate; încetare, întrerupere a unei activităţi; răgaz, tihnă. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără (de) preget = a) (care are loc) fără întrerupere; neîntrerupt, neobosit; b) (care are loc) neîntârziat, imediat, repede. – Din pregeta (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a şovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRÉGET ~e n. Lipsă de activitate; inactivitate. ♢ Fără de ~ a) fără întrerupere; continuu; b) fără şovăire; fără ezitare. /v. a pregeta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PREGETÁ préget intranz. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a şovăi; a ezita. /< lat. prigitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pregetá (pregetát, pregetát), vb. – 1. A se îndoi, a ezita, a pierde timpul, a şovăi. – 2. A întîrzia. Lat. pῑgritāri, prin intermediul unei forme cu metateză, *prigitare (Candrea-Dens., 1440; Candrea, Rom., XXXVI, 325; REW 6492). Der. din lat. *prae-ăgῑtāre (Scriban) este mai puţin probabilă. – Der. preget, s.n. (îndoială, şovăire; lene); pregetător, adj. (încet, întîrziat, leneş).
(Dicţionarul etimologic român)

préget s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pregetá vb., ind. prez. 1 sg. préget, 3 sg. şi pl. prégetă; conj. prez. 3 sg. şi pl. prégete
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PRÉGET s. v. codeală, codire, ezitare, fluctuaţie, îndoială, nehotărâre, odihnă, pregetare, răgaz, repaus, şovăială, şovăire.
(Dicţionar de sinonime)

PREGETÁ vb. v. ezita.
(Dicţionar de sinonime)

PREGETÁ vb. v. cruţa, întârzia, precupeţi, zăbovi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pre preg prege

Cuvinte se termină cu literele: et get eget reget