pregeta dex - definiţie, sinonime, conjugare
PREGETÁ, préget, vb. I. Intranz. (Pop.) A sta pe gânduri înainte de a face ceva; a şovăi, a ezita, a se codi; p. ext. a întârzia, a zăbovi, a se lenevi, a sta inactiv. – Probabil lat. *prigitare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PREGETÁ préget intranz. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a şovăi; a ezita. /< lat. prigitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pregetá (pregetát, pregetát), vb. – 1. A se îndoi, a ezita, a pierde timpul, a şovăi. – 2. A întîrzia. Lat. pῑgritāri, prin intermediul unei forme cu metateză, *prigitare (Candrea-Dens., 1440; Candrea, Rom., XXXVI, 325; REW 6492). Der. din lat. *prae-ăgῑtāre (Scriban) este mai puţin probabilă. – Der. preget, s.n. (îndoială, şovăire; lene); pregetător, adj. (încet, întîrziat, leneş).
(Dicţionarul etimologic român)

pregetá vb., ind. prez. 1 sg. préget, 3 sg. şi pl. prégetă; conj. prez. 3 sg. şi pl. prégete
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PREGETÁ vb. v. ezita.
(Dicţionar de sinonime)

PREGETÁ vb. v. cruţa, întârzia, precupeţi, zăbovi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pre preg prege preget

Cuvinte se termină cu literele: ta eta geta egeta regeta