preistorie

PREISTÓRIE s.f. 1. Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariţia primelor documente scrise. 2. Parte a istoriei care studiază preistoria (1). [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREISTÓRI//E ~i f. Epocă în istoria umanităţii de la apariţia omului şi până la apariţia primelor izvoare scrise. [G.-D. preistoriei] /<fr. préhistorie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREISTÓRIE s.f. Ansamblu de informaţii asupra istoriei societăţii primitive, anterioară apariţiei izvoarelor scrise. [Gen. -iei. / după fr. préhistoire].
(Dicţionar de neologisme)

PREISTÓRIE s. f. perioadă în istoria omenirii anterioară apariţiei primelor documente scrise. ♢ studiul acestei perioade. (< fr. préhistoire)
(Marele dicţionar de neologisme)

preistórie s. f. (sil. -ri-e), art. preistória (sil. -ri-a), g.-d. preistórii, art. preistóriei
(Dicţionar ortografic al limbii române)