premeditare

PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acţiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PREMEDITÁRE, premeditări, s.f. Acţiunea de a premedita şi rezultatul ei; premeditaţie. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PREMEDIT//Á ~éz tranz. (acţiuni reprobabile) A pune la cale dinainte, cu bună ştiinţă. /<fr. préméditer, lat. praemeditari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREMEDIT//ÁRE ~ări f. v. A PREMEDITA. ♢ Cu ~ în mod premeditat. /v. a premedita
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREMEDITÁ vb. I. tr. A plănui, a pune la cale (o acţiune). [< fr. préméditer, lat. praemeditari].
(Dicţionar de neologisme)

PREMEDITÁRE s.f. Acţiunea de a premedita şi rezultatul ei; plănuire, punere la cale; premeditaţie. [< premedita].
(Dicţionar de neologisme)

PREMEDITÁ vb. tr. a plănui, a pune la cale. (< fr. prémediter, lat. premeditari)
(Marele dicţionar de neologisme)

PREMEDITÁRE s. f. faptul de a premedita. ♢ (jur.) circumstanţă agravantă în săvârşirea în mod deliberat a unei infracţiuni. (< premedita)
(Marele dicţionar de neologisme)

premeditá vb., ind. prez. 1 sg. premeditéz, 3 sg. şi pl. premediteáză; part. premeditát
(Dicţionar ortografic al limbii române)

premeditáre s. f. → meditare
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PREMEDITÁ vb. a plănui, (rar) a precugeta. (A ~ o crimă.)
(Dicţionar de sinonime)

PREMEDITÁRE s. (rar) precugetare, (înv.) precuget, premeditaţie. (Faptă comisă cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)