preot dex - definiţie, sinonime, conjugare

preot

[Sinonime]
PRÉOT, preoţi, s.m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦ Fig. Cel care slujeşte un ideal, o învăţătură; apostol. ♢ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Din lat. presbiterum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRÉO//T ~ţi m. 1) (mai ales în biserica ortodoxă) Slujitor al cultului; popă. 2) fig. Persoană care slujeşte cu devotament unui ideal, unei cauze; apostol. /<lat. praesbiter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

preót (préoţi), s.m. – Prezbiter, sacerdot. – Var. mold. preut, Trans. preót. Mr. preftu, istr. prewt. Lat. prĕbĭter, var. vulgară a lui prĕsbyter (Densusianu, Hlr., 126; Puşcariu 1375; Candrea-Dens., 1441; REW 6750), cf. alb. prift (Philippide, II, 651), vegl. prat, it. prete (abruz. préute), prov., v. fr. preire, cat. prévere. – Der. (toate cu var. mold.) preoteasă, s.f. (nevastă de preot); preoţi, vb. (a sluji ca preot); preoţie, s.f. (sacerdoţiu); preoţesc, adj. (sacerdotal); preoţeşte, adv. (ca preoţii); preoţime, s.f. (adunare de preoţi). Este dubletul lui presbiter, s.m., din lat., var. presviter, din ngr. πρεσβύτερος, der. protopresbiter, s.m. (protopop), din ngr. προτοπρεσβύτερος.
(Dicţionarul etimologic român)

préot s. m., pl. préoţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PRÉOT s. (BIS.) părinte, popă, (livr.) păstor, sacerdot. (~ ortodox.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pr pre preo

Cuvinte se termină cu literele: ot eot reot